Aura Georgescu

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nţelegea
Dovedindu-se mămoasă
ŞI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VICTORII

-S-a zis cu ei, i-am nimicit!
Chiţăia şoricelul fericit
Umflându-şi de zor ''pectoralii'';
Praf mi-am făcut rivalii!
-Ce spui?!... se minunară câţiva confraţi
Dându-i târcoale vădit interesaţi;
Păi e formidabil, cum ai procedat?
-Simplu, zise şoricelul, i-am mâncat!
Şi pot să vă dau cuvântul meu
Că nu i-am cruţat,
Nici pe lup, nici pe urs, nici pe leu!
Ca desert l-am savurat pe motan!
-E mitoman!!!...
Începu asistenţa să şuşotească
Şi-i ceru şoarecelui să-şi dovedească
Spusele-i îndrăzneţe.
-Fie!
Zise acesta bucuros
Şi scoase la iveală o ''Zoologie''
Din care rămăsese un colţişor neros.

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana

Un lup hălăduind prin munţi
Îi zise oii rătăcite:
-'N-ai teamă, sunt sfârşit, n-am dinţi
Iar oasele mi-s betejite;
Mai mult de-atât, m-am pocăit
Şi duc o viaţă de ascet;
Că tare-am fost nesăbuit
Nici nu ştii astăzi cât regret!..
Ia vino-ncoa la iarbă grasă
Şi te-oi veghea ca un părinte;
Tu, noatenă aşa frumoasă
Ca solitară.. nu-i cuminte!
Se-nduioşă atunci ţurcana
Din gene tremurând mărunt,
Îşi scutură cu grijă blana
Şi înspre lup porni păscând.
Acesta cade în extaz
Fixează lacom glezna-i fină,
Apoi o prinde de grumaz
O sfâşie şi o termină

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecvenţă

Sta cioara cocoţată într-un par,
C-un aer blazat reflectând amar:
''De-ar fi fost să mă nasc într-o zodie bună,
Cât de sus aş fi azi, dar soarta cea păgână
M-a aşezat alături de astfel de pigmei''...
Şi plină de silă privi în jurul ei:
''Ce monotonie, cât'- adunătură,
Cum aleargă toţi pentr-o biată gură!''
Sturzul cum o vede, curios s-arată:
-Ce-i cu tine, soro, ori eşti supărată?
-Nu sunt, dar nu-mi place să mă bag în gloată.
Am nişte pretenţii şi este firesc,
Toată ziulica doar mă instruiesc
Şi sunt consecventă, de trei ani mă zbat
Iaca, îţi spun ţie, nimeni n-a aflat,
De-o fi să vrea Domnu, am un mare dor,
Să intru în toamnă la Conservator!...
Sturzul, mai să râdă, da-n sfârşit s'abţine:
-Spune-mi, totuşi, cioară, cine te-ntreţine?!
-Eşti nedelicat, ca să nu zic mojic,

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU ŞI ''MEDICUL CURANT''

M-am dus odată la restaurant
De foame cât p-aci să pic pe jos;
Dar mă bazam pe medicul curant
Să comandăm ceva în sos picant.
Şi tot luând câte o-nghiţitură
M-am şi gândit să-l linguşesc niţel:
-Ce bine v-a croit, mama-natură!...
Aţi fi putut lucra ca topmodel...!
De la program o dată n-aţi lipsit
-Chiar discutam mai ieri cu un vecin-
Şi ce uşor... şi cât de potrivit
M-aţi înţepat la ultimul vaccin!...
Iar la sfârşit când ne-am umplut burtica
Ne-a spus zâmbind drăguţul ospătar:
De plată nu aveţi nimica!
Ne întâlnim să-mi consultaţi pisica,
Cu bine, domnule... veterinar!

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există lumină

Habotnici ne vor crede unii care
Gândesc că ruga-n genere e vină;
Eu am găsit o mână protectoare
Indicator spre drumul cu lumină.
Şi deie Domnul să nu-l pierd vreodată
Căci prea ades am mers prin mărăcini
Şi ca mulţi alţii mă simt vinovată
Pentru coroana Domnului de spini.

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâăzândullniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-llucru mare-
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios, se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rostească-o vorbă-două,
Însă după cum ' e felul
Privea ca la poarta nouă..
Mai apoi interveni,
Dovedindu-se mămoasă
Vaca spre a-l lămuri
Pe căţel să-l ia acasă..
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
Le-ar fi zis să-l lase-n pace,

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FUMURI-fabulă

Moneda de ''cincizeci'' cam încrezută
Se adresă bancnotei de o sută:
-Cu-o existenţă-atâta de precară
E vai de tine, dragă surioară!
Chiar milă mi-e de tine, doar se ştie
Ce firavă-i o foaie de hârtie!
Eu îţi sunt amică şi dacă aş putea
Din tăria mea ţi-aş împrumuta;
Tu cunoşti, fireşte, nu vreau să insist
Lovită, aruncată, eu mereu rezist.
-Zău că eşti drăguţă, zise-atunci hârtia
Însă nu e cazul să-ţi împarţi tăria
Iar că sunt firavă, nu-i un lucru mare,
Sunt păstrată bine fi'ndcă am valoare...

Morala
N-ar fi prima dată când un oarecare
Îi crede slabi pe-aceia care au valoare.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de noiembrie

Îşi strigă lumea-n versuri dorul
-E o nevoie ca de aer-
Văzând cum pleacă-n zbor cocorul
Cu un adio ca un vaier;
Şi-n semn de tristă despărţire
Copacii goi parcă jelesc
Cătându-şi marea izbăvire
Precum un suflet omenesc;
Dar curajoasă vrăbiuţa
După puteri le-alină dorul,
Rămasă-n ierni ca bunicuţa
Ce-a-nnobilat mereu pridvorul;
E totul trist, e o schimbare,
Dar sufletul o recunoaşte
Şi-aşteaptă luna viitoare
Când ''DOMNUL MARE''
Se va naşte!

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţii

Un poloboc nou vede lângă sine
Alt vas ponosit şi ros de vechime.
Lucrul îi displace, ba chiar îl jigneşte,
Fiindcă vechitura a rachiu duhneşte.
Zice deci cu silă: "Stai mai la distanţă,
Nu ai rost aici şi n-ai nici prestanţă.
Iar dacă-ţi închipui c-ai mai fi util,
Asta e himeră de bătrân senil."
Tăcu vasul vechi, înghiţind amarul,
Dar nu după mult timp, sosi gospodarul.
În polobocul vechi turnă vin ca rubinul,
Iar celui nou-nouţ cu apă-i făcu plinul.

Şi zice-atunci morala că nu este cuminte
A te umfla în pene, când n-ai destulă minte.

fabulă de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!