Aurel Petre

Somnuri

Au albit cireşii-n zările-absolute,
Cerul în retină îşi scrie-n memorii,
Absoarbe privirea basme nevăzute
Când se-aştern în noapte roadele visării.

Se lovesc adâncuri, ne-oglindim în ele,
Vorbele respiră pe străzi părăsite,
Secunde veghează printre gene grele,
Răbufnesc în gânduri focuri chinuite.

Tâmplele zvâgnesc în palmele lunii,
În străfund cuvinte se privesc perechi,
Văzduhul sihastru e-n strânsorea mâinii,
Ploi mai cad pe suflet peste lacrimi vechi.

Curg încet petale pe-arcuş de vioară
Şi-n mirosul verde rapsodia zboară!

sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste şoapte-n buze de poeme.

Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munţi cu foc inundă
Şi-n priviri de nori plânge visarea.

Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-şi cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri şi prin rele
Şi prin toată lava vinovată.

Prin secunde,-n pleoapa-ţi de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!

sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Un cânt aud pe-un cer cărunt, ducând suspine între stele,
Nervuri din freamăt adunat îi calcă-n sângerări de spadă,
Condeiu-i scrie pe obraji, serafic, zboruri de gazele,
Păşind cu dulcele lui fruct spălat de stropii de cascadă.

Pătruns e-n vântul existenţei ca o cometă umblătoare,
Din noaptea ce a despletit sinapse de magie-n iarbă,
Tărâm subţire, te presărari pe-agale sălcii de visare,
Şi-aduci în palmă roua zării, arcuşul nopţilor să doarmă.

Cuprinzi durerea-n constelaţii, ignitul tainei ancestrale,
Şi-ncremeneşti pe buze zarea ce-a sărutat vulturii tăi,
Pământul duci cu luna-n pori, cu marea-n agitata zală,
În iz de şoapte aurii ce-ţi scriu psaltiri pe-albastre văi.

Te năvălesc, conspirativ, noi domuri şi fiare barbare,
Dar le pătrunzi domnia neagră cu mreaja ta nepieritoare!!!

poezie de Aurel Petre (8 septembrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri

Timpul răceşte inima, iar creierul, inert, se îngheaţă,
Dar clipe de trăire maxime colindă-n minimala viaţă.
Simţiri se pătrund în artere, valsează amorul în nori,
Aderă, muşcând generaţii, văzduhuri cu ochi visători...

Tăcerea îşi creşte bolboane în stări de nămoluri amare,
Iar cerul oftează plictisul, pulsând respiraţii stelare,
Secunda umilă tot strigă, foşnind geana orei cuminţi,
Şi pune inscripţii-n icoane ce dor înţelesuri din sfinţi...

Cutreieră gândul vedenii în vraja pământului udă
Şi vise ca fluviul se scurg în mare, de stele flămândă,
Există un punct ca un munte în starea de iarbă şi cer,
Dar punctul comun se tot duce, năuc, solitar în mister...

Şi sacrul prin lanuri sfinţeşte canoane în a vieţilor cale,
Răsare lumina lui blândă, pe frunţi de iubiri zburătoare.
Iar creşte mareea sedusă, adâncă în negre priviri,
Se dăruie moartea în spirit, eternă geneză de ştiri...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (5 iulie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Ochii tăi, culoare-n gene,
boabe de cafea le coci,
geme sufletul în vene,
spadele, când le provoci.

Simţăminte răstignite
ţipă-n liniştea din poză,
calci cu zborul pe redute,
cu pastelul tău de roză.

Râd luminile din soare,
când tabloul îţi sărută,
cu privirea arzătoare

Primăvara chipu-ţi cântă.
Şi îţi duci, mireasă,-n zare,
Anii, mărturii pe tâmplă.

sonet de Aurel Petre (29 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Pământule eşti rece şi trist,
În zadar îţi aştepţi primăvara,
Pomii tăi sorb din tine visând,
Vechi contuzii nutrindu-ţi comoara.

O planetă cu vise-n erori,
Fremătând de dureri infinite,
Curg şiroaie-n timide chemări,
Împliniri ironic răcite.

Bate vântul istoriei goale,
Somnul templelor coboară în tine,
Cugetând în iluzia zilei
Un tărâm cu ciudate destine.

Eu colind prin albastre chemări,
Doar în stele mai cred zurgălăii,
Dar şi steaua muri-va curând,
În eter s-a pierdut vraja zării.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (10 octombrie 2015)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Ard ascunse răni în soare,
Vremea varsă nesfârşitul,
Pier în val vieţi şi hotare,
Doare-n rădăcini sărutul.

Toarnă focul dor sălbatic
Peste guri fierte de fiare,
Şi pedepsele pe coapse
Unduiesc argint în mare.

Ţese vara ziduri mute,
Vraja sânilor s-ascundă,
În miresme flori iubite
Încolţesc dureri în undă.

Mere verzi cresc în văzduh,
Seva norilor sorb ape,
Nurii cresc pe trup de duh
Cu iluzii să m-adape.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (21 iunie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Lacrimi arse le-ai ascuns în soare,
Contemplând în flăcări nesfârşitul,
Legeni pe oceanul plin de zale
Sânii tăi, roşind tot răsăritul.

Mi-ai dat ochii şi frunzele-nverzite
Şi tot trupul tău imi e descânt,
Cu privirea mai născut din clipe
Şi pe buze-n dar sărutul frânt.

În adânc îmi umbli bântuind
Decolteu de noapte între stele,
Eu cărarea-n suflet ţi-o întind
Infinită-n cânturile mele.

Mâini de catifea adormitoare
Tu mă mângâi când zâmbeşti cu a ta zare!

sonet de Aurel Petre (17 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţii

Mătasea luminei răsare măreaţă,
Privirile-i lunecă sfioase în minţi,
În pietre pulsează fărâme de viaţă
Şi-n raze-înfloresc infinite dorinţi.

E glodul tăcerii în suflarea-i adâncă,
Dileme pribegi sorb otravă pe nări,
În poftele toamnei vedenii se-aruncă
Şi timpul şi-arată buricul în zori.

Se-nalţă mustrarea-n spinoase psaltiri,
Prin scorburi albastre trăieşte în lume,
Icoanele dorm în absurde vestiri
Şi clopote bat într-un basm fără nume.

În lacrimi suspinul îngenunche cuvinte,
Oglinda dezgheaţă în zadar jurăminte!

poezie de Aurel Petre (29 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicii

Încă mai caut licărit pe schele,
În clinchetul subţire de hurmuz, –
Îngălbenesc pe file scări la stele
Când zboară noaptea-n fâlfâit de sturz.

O ultimă bătaie m-a desprins
De pe cărarea adormită-n zadă,
Pe roibii fumurii dureri am stins,
Cuvinte despicând în vârf de spadă.

Ţi-am aşternut dileme la picioare, –
Pelinul se mai simte-n cerul stern;
O ultimă cortină ruptă doare
Prin ochii cuibăriţi de-al tău etern.

Tot fuge clipa dintre noi cu vântul;
O taină-nlăcrimând oftat de zări, –
Pe şoldurile tale umblă sfântul
Şi nuferii ispitori din mări.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (31 iulie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!