Aurora Luchian

Iartă-mă, frunziţă scundă

Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă,
Ce îşi pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă,
Şi îşi iroseşte frunza creionată în rugini,
Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini din rădăcini.

Da îmi port în gri veşmântul cu-mprumut din bolta sură,
Şi strivesc sub talpa-mi rece - cer clemenţă - o făptură
Ce s-a pitulat plăpândă sub o frunză de arţar,
De s-a-nfiorat de spaimă şi molidul suliţar.

Nu am vrut... şi-o frunză moale mă străpunge mustrătoare,
Cu un scâncet de aramă, m-a avertizat că moare
Dacă mai înăbuş inimi mititele şi în frici...
Şi jenată mă cuprinde o durere ca de bici.

Iartă-mă frunziţă scundă, şi tu gândăcel sărmane,
Că te-am dus în veşnicie în condiţii inumane,
Iartă-mă pădure rară că ţi-am sfărâmat o frunză,
Să mă ierte cititorul dacă par de-un timp, confuză...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi duc crucea prin pietriş

Peste colţul fericirii s-a ivit păinjeniş,
A murit tihna, iubirea... ş-aburc dinspre povârniş;
A-nsurit şi tinereţea ce avea ochii vioi,
Şi s-au etalat duşmanii înarmaţi ca la război.

Da eu rabd că le pot duce, duc şi crucea peste hău,
M-am călit prin vremuri crunte, persiflând destinul rău,
Şi lansez o ironie spre acel ce-i muşcător,
Şi mă consolez cu gândul că şi rău-i trecător.

Ieri înăbuşeam suspinul şi durerea-mi ştrangulam,
Şi mă întrebam în sine "De ce eu?" mă răsculam,
Însă susurul de ani m-au făcut mai înţeleaptă,
Şi-mi sărut soarta pe frunte, aşa crudă şi nedreaptă...

Caut chipul fericirii prin păinjenişul mut,
Nu îmi pare deprimată deşi n-a zâmbit de mult.
Nu îi deranjez ţesutul ce-o umbreşte de un timp,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Brumărel

(Poveste rimată)

Veselă e toamna mea,
Şi senină şi candidă,
Cronţ! prin frunze şi-o omidă,
Lângă puiul ce dormea.

Greierii s-au derutat,
Au ieşit cu mic cu mare,
Şi c-un iz de supărare,
Locul şi l-au disputat.

Apoi au decis blajini,
Să rămână în trifoi,
Cu trei partituri pe foi,
Cântă. Niscai rădăcini,

De uimire s-au uscat,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnele zdrelite

Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus,
Că sunt multe sau puţine... să decidă Cel de sus;
Prin înnegurarea zilei şi prin nopţi prelungi şi oarbe,
Şi le-ascunde în rugină şi din energii le soarbe.

Uite că le-a vlăguit! Resemnate în paloare,
Azi mă caută cu patos, doar să-mi dea niscai culoare,
Însă m-au pierdut prin frunze, brume şi vârtejuri fade,
Ce mă învelesc în toamne şi-mi plâng ochii în cascade.

Mă debarasez de frunze ce-mi acoperă din chip,
Şi văd numai zile reci, nu mă sperii şi nu ţip,
Le ador ca pe copiii ce-ar fi vrut să le fiu mamă,
Da mă cert că am doar unul şi-aş putea să scriu o dramă...

Toamna mi-a cărat hoţeşte sufletul ce-i ciopârţit,
Nu s-a mai întors fărâme... o fi singur şi sluţit,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înăbuşind dureri

Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită,
Şi îmi consum tacit poate un ultim zbor,
Înăbuşind dureri căci nu vreau să cobor,
Da mă atârnă grav, rănită şi slăbită...

Îmi stăpânesc regretul că n-am putut mai mult,
Că n-am împrumutat o aripă de cuc,
S-o cos cu fir tăios, pitită într-un nuc,
Şi pierd văzduhul, neantul, într-un destin incult.

S-a răscolit şi vântul râzând zeflemitor,
Când semeni trădători mi-au înnoptat lumini,
În zborul schilodit m-au încărcat cu vini,
Şi tare-mi este teamă că e un ultim zbor.

Zvâcnesc, mă zbat şi strig pe-un vers de scriitor,
Şi o răsfir, o mângâi şi o încurajez,
Da am căzut sleită, uscată ca un vrej,
Pe-un braţ de frunze moarte, da nu cer ajutor...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indecenţă

Pudicul lui Rostogol,
Când "îşi dă autogol",
Tot el sare-n ofensare,
Roşu, câş şi-n balansare.

Nu ştiu cum, da l-am văzut...
Aşa cum am prevăzut,
Rătăci-n obscur, dementul,
Etajul, apartamentul.

Bâjbâie la uşa mea.
I-aş da una-n zeflemea,
Drept în nas, că are-o rană,
Însă strig ca o soprană:

- Măăă, da tu eşti dracu gol,
Şi teafăr da şi matol,
Când faci pipi şerpuit,
Ici, în colţ... - nu te-am pândit -

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irevocabil

Irevocabil este timpul ce-a măcinat ca apa-n stânci,
Copilăria, tinereţea, şi-au sângerat prin răni adânci,
Strivite-n tălpile barbare ce-au însurit de timpuriu,
Şi n-are cine-mi coase rana, baremi din suflet, vraci nu ştiu...

Irevocabil e cuvântul ce a rănit plin de cruzime,
Rămâne-nfipt ca şi pumnalul ce a pătruns în profunzime,
Irevocabil ca şi câmpul pleoştit într-un Brumar beteag,
Ca fumul sur care se-nalţă dintr-un bătrân şi ars hogeag...

Irevocabil e şi visul ce a murit înăbuşit,
În timp ce se năştea în ţipăt, de-o ursitoare rea, năşit,
S-a zvârcolit până-n apus s-agaţe firul fin al vieţii,
Însă nimic nu l-a salvat... şi-i şterg o lacrimă tristeţii.

Irevocabile sunt multe, şi nedreptăţi fără recurs,
Irevocabil e pizmaşul şi-al său venin care s-a scurs...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu la o răscruce, mamă

Eu ţi-am mai scris măicuţă dragă, pe mirosuri ce-ţi aparţin,
Pe-un colţ de pâine din cuptoare, pe un ştergar, pe-un spic... puţin,
Da nu mă vezi că-n vânt, pădurea şi-a risipit frunzişul tot,
Şi tu mă strigi stârnind ecouri, şi aş veni, da nu mai pot.

Am gleznele zidite-n luturi care mă ţin, mă strâng şi dor,
Şi simt miros de mere coapte şi de gutui... şi-aş vrea să zbor,
Da aripile-mi sunt furate, ba nu, le-am dat cu împrumut
Cuiva care s-a dus departe, şi când le-a smult, mult m-a durut!

Îţi scriu din nou măicuţă bună, pe tivul toamnei ruginii,
Şi când te-ai duce spre ponoare, spre arături, sau printre vii,
Citeşte... să citeşti măicuţă să vezi ce chin m-a perpelit,
Când tu, cu mirosul de mamă, m-ai tot strigat, şi n-am venit...

Da poate vin... mă smulg din luturi şi m-oi spăla pe prispa ta,
Acolo unde o fetiţă cu ochi de cer, râdea, zburda,
Şi îşi ţinea o mână mică pe două pete din cireş,
Şi-şi legăna o păpuşică şi o culca pe sub măceş.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sacră

Eu am ca partener un plop căci e statornic
Când vântul îl roteşte, îl clatină, îl fură
De frunze-n toamne reci ce poartă coafură
Din ruginiu şi galben... şi nici nu mi-e datornic.

M-am cuibărit alături, lângă tulpina sa,
Să ascultăm prin foşnet cum murmură de dor
Şi codrul, şi luceferi, şi sferele ce mor,
Să-i spun poveşti cântate din tinereţea mea.

M-ascultă, îmi zâmbeşte prin fremătări, duios,
Când luna e mânjită de norii plini de sur,
Mă înveleşte-n noapte cu frunze din obscur,
Şi grijuliu îmi pune trei straturi, credincios.

E o iubire sacră, şi nimeni între noi
Nu va putea să intre cu râuri de venin,
Şi mi-a adus inelul, un cerc dintr-un pelin,
Şi m-a cerut de soaţă prin vers de piţigoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea dulcică precum fierea

Iubita mea, "dulcică" precum fierea,
Când eşti cu josu-n sus pentru un rid,
Eu îmi declar neputincios durerea,
Că nu te înţeleg... am cap arid...

Te frăsui şi jeleşti, ah! ore bune,
Şi mă întreb atât de vinovat,
Că poate nu e "şanţ", e-o leziune,
Şi nu văd bine... rămân rezervat...

Frumoasa mea soţie, eşti zurlie,
Îţi sugerez în văzul tuturor,
Mai fă te rog, o ciorbă, o piftie,
Că mă usuc de foame şi-o să mor.

Mai lasă mall-ul şi salonul dragă,
C-ai adunat la boarfe de suspin...
Şi pot deschide, (oh! mă jur, nu-i şagă)
Cu tot ce ai, un supermagazin!

[...] Citeşte tot

pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!