Bogdan Nicolae Groza

Dii!

nu, eu nu visez deloc cai verzi pe pereţi,
ci inorogi albaştri vioi şi vorbăreţi.
ce-mi îndeplinesc dorinţe din cele mai ciudate
dacă-i scarpin doar pe burtă şi pe spate

dar inorogii ăştia au şi ei o hibă
cum le ating cornul în cai banali se schimbă
de-ncep a necheza pereţii şi a se înverzi
şi fac o hărmălaie de nu mai pot dormi

şi iar e-n zadar totul că dusă mi-e dorinţa...
n-am apucat să-mi exprim deloc năzuinţa.
dar nu-i bai! pregătită mi-e şaua şi voi pândi
şi cum văd un inorog mă urc pe el şi-am să-i spun: Dii!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În părţi egale

mă aseamăn cu ploaia care cade acum
şi ud înserarea care mă inundă...
e un alt mod de a mă exterioriza
ca să-mi amintesc de această iarnă ipohondră
ce dârdâie sub temperaturi primăvăratice

vreau să-mi aduc verile mai aproape de tâmple
să uit complet de orice frig ce se anunţă că va veni
să-mi fac planuri de vacanţă pentru augustul ce-l simt în mine
să mă închipui rege pentru o zi
şi să unesc anotimpurile într-unul singur
în patru părţi egale.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlniri vegetale

când "ochiul boului" îndelung a privit
"rochiţa rândunicii"
brusc a uitat de timiditatea avută
din cauza fricii.

şi-a abordat-o simplu, direct,
stângaci:
wow. arăţi fenomenal! Sunt sigur că ai fi superbă
şi în gaci.

Şi volbura privindu-l mâniată
îi zice sec: Boule, ia valea d'aci!
crezi că n-am văzut cum până adineauri
te holbai mereu la "ţâţa vacii?"

lasă-mă-n pace, că eu îl aştept pe el...
pe "Phallus impudicus" cel din pădure
să vină pe înserat la mine
să mă facă fericită şi apoi să mă... fure.

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iunie suferă de răceală

În Chicago, Iunie suferă de răceală...
are nevoie de câteva sick days ca să-şi revină
Iunie strănută şi are febră noroasă -
bea ploi cu lămâie. face infuzie de prim vânt văratec,
se înveleşte cu raze timide şi dârdâie...

În Chicago, Iunie delirează a soare şi căldură
Stă înfofolit în pături de vise şi freamătă
precum Michigan Lake în furtună
Acest Iunie Chicagoan duce lipsă de vitamina D
şi mi-l cere de la mine, pentru a-şi duce zilele mai departe

În Chicago, oamenii reci suferă de un Iunie apatic
Doar eu stau reumatic, înfierbântat de junghiuri,
şi înfrunt zilele lui umbroase şi răcoroase
surâzâtor, îi împrumut vitamina D,
acumulate în zilele mele de soare cu dinţi
să-şi reamintească cum au fost caniculele de anul trecut
pe vremea asta

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi stări vegetale

mi-e toamnă în priviri şi încep
să cadă din mine frunzele...
mai întâi de pe ochi
când mi se dezgolesc pleoapele
cromatic văd cum se împrăştie
culorile din nesositul octombrie
şi mă cuprind...

şi îmi surprind
visele-n culori

mi se vor desfrunzi apoi gândurile
şi înfrigurat am să tac
tot mai golaş în mine,
tot mai copac
înconjurat de o răceală
de un alb opac

după ce mă voi adapta noii stări vegetale
am să anticipez primăvara din suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a descifra semnele

Pun deoparte scrierile viitoare
Închizându-le în paginile zilelor neîncepute.
Până atunci mă lupt cu semnele din mine
Ce le simt, ce le văd, ce mă împresoară
de la prima amorţire a degetelor reci
până la ultima tremurare a vocii calde.

Nu-mi pasă a cui va fi victoria în lupta celor două stări.
Contorsionându-mi grimasele dau şansa
Copilului din mine de a se răsfăţa în voie.
Răzuiesc cu privirea un nor ce ascunde soarele,
Sperând să fiu norocos şi să câştig raze şi nimburi.

Am iar respirările sacadate -
Suflu peste timp şi el se desprăfuie
Îmi văd ridurile încrustate pe fruntea lui,
Şi câteva visuri ce-mi alternează pe tâmple.

N-am să mă pierd în jumătăţi de cuvânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne mai jucăm niţel

Hei, adulţilor cu suflet de copil, hai să ne mai jucăm niţel!
Să ne copilărim măcar până la vârsta senectuţii...
Să nu mai fim atât de serioşi cum vor unii
care se uită încruntaţi la noi şi ne mustră îmbufnaţi
cu maturitatea lor superioară.
Hai să fim ludici! Să descântăm orele şi zilele,
să încolăcim timpul pe o roată şi să-l învârtim
până se deşiră şi-i sar anotimpurile din buzunar.
Să ne hlizim la ridurile de pe fruntea noastră,
să ne tupilăm după copaci, spunând "cişculici casă,"
şi să râdem de moartea care e la mii de ani lumină de noi.

Hei, prea adulţilor, serioşilor, încrâncenaţilor,
fiţi maleabili precum plastilina,
blânzi ca porumbeii voiajori
şi cutezători ca şoimii (patriei)!
Ieşiţi din prea realismul vostru existenţial şi opac
Şi plutiţi câteva răstimpuri printre norii altostratus
Jucându-vă de-a v-aţi ascunselea cu soarele dinţos.
Până ce mai maturii decât voi,

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidar şi solitar

înserarea asta răcoroasă
are ceva tandru în ea
un fel de emoţie umedă a ochiului înlăcrimat
privind un apus oranj sub un cer prea albastru,
ca-n copilăria mea.

am văzut la asfinţit cum soarele îşi rememora traseul şi sincopele avute:
- un gând negru noros de la oamenii
cufundaţi în criza lor de timp şi fără să mai vadă răsăritul
gonind cu 50 mile pe oră să ajungă urgent la joburi;
- o îndepărtare de comtemplare, o apropiere de acumulare,
- şi-o întunecare friguroasă a inimiilor
când căldura zilei a cuprins oraşul...

însoţeam soarele în toate fazele şi răsucirile zilei
solidar şi solitar îi povesteam şi eu traseele vieţii
cântând, visând şi derulând în minte locuri şi clipe

şi ca să nu se simtă singur, când răsare în cealaltă jumătate a lumii,
şi ca să nu mă simt singur, când adorm în jumătatea mea de lume,

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tetradă

dimineaţă...

nicio lumină nu mai vrea
să facă din visu-mi de tine realitate

ca un perpetuu dor
jumătatea din întregul meu imperfect
e lipsa ta...

ca să nu fiu risipit
într-o monadă intrinsecă
te plăsmuiesc în minte
şi te aduc la inimă.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă evazivă

uite-o! ba nu e!
am crezut c-o văd,
că mi se dezvăluie.
dar m-am înşelat -
da, m-am înşelat.
ieri a fost aici...
azi a plecat.

nici nu mai ştiu dacă-i reală...
pare o străină rătăcită
venită din zona boreală.
uneori e îmbietoare, calmă,
ca o zi prea coaptă.
alteori e furtunoasă -
când plânge în rafală,
când în şoaptă.

prea evazivă-i toamna asta
şi prea nehotărâtă...
e ceva la ea

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!