Boris Marian Mehr

Paşi împleticiţi

Nu am mărşăluit pe aleile POESIEI,
Am văzut îngeri mergând pe jos, unii în baston,
Meduze ieşite la plimbare, transparente vitralii,
Mângâiaţi păianjenii, sunt delicaţi,
Lăsaţi greierii să cânte, mai învaţă ceva şi furnicile,
Cineva l-a decapitat pe Narcis, n-am fost de acord,
Un frumos învins cu aripi roase, dar cine nu a pornit
Pe drumul rătăcirii nu ştie.
Omenirea este veşnicul rătăcitor.
Creatorul cel harnic, devotat, iar noi – nişte aiuriţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele nebunilor

Pentru ce scrii? Cine are nevoie de poemele tale?
Oamenii vor pâine, cozonac, ouă, lapte, o maşină,
o casă, tu ce le oferi?
Cai verzi pe pereţi.
Ba te mai şi înjură cineva.
Aşa, ca pe stradă.
Moşule, te caută moartea acasă.
Cineva spune, ai o umbră de talent,
minunat, umbra este omniprezentă,
a fi o umbră înseamnă că eşti aproape Dumnezeu.
Nimic nu există fără umbră.
Stă în cale, fără slavă,
mare pasăre bolnavă,
este neagră, cap de om
şi vorbeşte, pare domn,
dar, deodată, scuipă-njură,
pasăre-n culori de zgură,
ne-ar ucide, dar nu poate,
dă din aripi şi din coate.
Himalaya Kakadu,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Calea Victoriei

Pe Calea Victoriei mă plimb,
Citesc din Tao Te King,
Calea este bătătorită,
Fetele mari se mărită,
Fetele mici fac poze,
Cu flori de palmier şi tuberoze,
Numele numelor este ascuns,
Atotprezentul nu l-ai pătruns,
Tu te desprinzi de tine ca ins,
Devii mai tulbure şi mai distins,
Eşti străfiinţă manifestă,
Părăseşte poema livrescă,
Oricum n-ajungi prea departe,
Uită de manuscrise, de carte,
Desăvârşirea se atinge-n Nimic,
Ochii sunt ficşi ca la pisic,
Apoi îl cauţi pe Tao,
De nu te calcă un VW maro.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate,
Vântul lovea ferestrele cu buhai îngheţaţi,
Inimile oamenilor aşteptau ceva, ah, Lucia,
Eram un copil pe lângă tine, Irina,
mi-era frig de dragoste, dar tu clănţăneai ca şi mine,
aur plutea în aer, aur curat, inele de logodnă topite,
jurăminţi uitate, actriţa Maya îmi făcea semne cu mâna prin viforniţă,
mai erau vitejii Gabi şi Serge, păstrătorii Graalului,
eram copii, imperiul roman se apropia de final,
curgea mult sânge, în arţar ne-am ascuns,
oamenii roşii domneau peste tot,
numai inima păstra misterul albastru.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelicanul pălicar

Licărea în zare un pălicar,
Bătea din zaruri un pelican,
Un homme pitoyable a scris ceva,
Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita.
Versiune şi aversiune, averse,
the collector adună verze,
Resturile, rosturile oraşului-turn,
Am spus, destul, de prisos, fiind taciturn.
O convocare de la morga oraşului?
Prezent, strigă fratrele saşiu al făptaşului.
Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni,
pe boltă cresc creieraşi şi plămâni,
Fructele cad dintre stele, iar grâul
Vine din soare, pe unde-i şi brâul.
Caut luminişul – clipă, doar nori,
Un adăpost pentru Iona din flori,
Scorburi ascund fecioare, iar cântul
Devine mări, oceanu-i cuvântul,
În întuneric – explozii, săruturi
Mult prea sărate, de ele te scuturi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţe...

Suspinele Magdalenei penitente,
Barocul raguzan, about what do they question?
Nu, eu am să aflu. Răceala semenului mă îngheaţă.
Dar nu mă ucide. Antidepresiv la purtător.
Eu ştiu, trupul nu ne aparţine, facă natura ce vrea.
Nu avem faimă, nici nu o vrem, oare? Nu.
Să-ncepem cu Jupiter. Nici el nu vrea nimic.
Nu lua niciodată o decizie pe care poate să o ia altul.
Nu eşti singur, deşi asta crezi acum. Niciodată nu eşti singur.
Scrie despre soare şi vară, despre tăcere şi luptă.
Tu nu eşti Faust. Ei şi?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste gard, cineva i-a spus că e om

Peste gard, cineva i-a spus că e om,
El a plâns ca un prunc, l-a-ntrebat pe Proudhomme
Ce înseamnă cuvântul, ce e un monom,
i-a răspuns foarte sec un australopitec.
De atunci mulţi nostalgici se plimbă pe Net,
Îi saluţi, nu-ţi răspund că fudul e-orice bleg,
Tu te scuzi, deşi n-ai un motiv, tu cedezi,
El te latră mereu, are numai un crez,
Cine e, ce isprăvi a făcut sau e-n curs,
Ce prieteni mai are, o fi numai urs,
Dar şi urşii mai au şi plăceri, simpatii,
O fi un robot din alţi mii şi mii,
Că dispare persoana, rămâne un băţ,
Nişte fire subţiri care ţin de mustăţi,
De Dimov mi-amintesc, cum râdea, cuvânta,
Ardea lumânarea aşezată pe-o stea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petronius

Petronius cu sclavele sale,
Sângele curge în vale,
Arde oraşul în slavă,
pentr-un monarh fără glavă.
Vremuri trecute, viitoare?
Ce spun profeţii? Ne doare
Tăcerea din Univers,
Scriu şi eu vers cu vers,
Fără să ştiu ce sfios
Creşte un chiparos
Numai din oseminte,
Ca un poem din cuvinte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierd momentan legătura cu viaţa

Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,
Homo ex machina,
Idolii noi, perverşi,
Prevert avea dreptate,
Scuipa într-o parte,
Diversitate, pasiunea mea.
Din ură ne smochinim,
Din dragoste trandafirim,
în Mausoleu zace titanul-tiran,
fanaticii cântă la pian.
Poetul moare în linişte
Sau în duel sau în duet
Cu Susette.
Mă-nfăţişez cu ce am,
Un geam, un program, golan,
Mărturisiri, mături, mesiri,
Beleli, boleşniţe, afuriseli,
Nu mă luaţi drept altul,
Bradul, brandul, heraldul,
O sperietoare la ceas de noapte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem aforistic

Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici şi mari.
Alef şi istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferinţă şi strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înţelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziţi din somnul numit viaţă.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a păşit către moarte?
Bunicii mei cum au păşit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieţii.
Doamne, Tu mă cunoşti prin confuzie.
Unii suntem din lut, alţii din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul şi, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa şi-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca şi în furtună.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!