Boris Marian Mehr

Un morar din Caraibe, la Corabia, Ninive

Un morar din Caraibe, la Corabia, Ninive
se călătorea provansul şi la fete da avansul.
Până şi Novac din Dolj îl cam dojenea pe Georges,
unul Mârza dă în baltă cu un băţ, apoi se scaldă,
hiperboreenii vin, totu-i fals pân-la canini,
noaptea-i tare capricioasă în Capri este chiar groasă,
unchii Goe şi cu Joe au deschis un cazino,
cazul pare foarte grav, e mai rău decât nărav.
Suntem surzi şi orbi şi muţi? Ne întoarcem la mamuţi?
No, că-i groasă rău de tot. Cel puţin fii hotentot.
Ai republică, miniştri, mai dăştepţi ori mai siniştri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un visător nu pierde

Un visător nu pierde niciodată,
Patul lui Procust nu e pentru el,
Ambiţiile deşarte, vorba – plată
La schimb cu sentimentul - anofel.
Iubito, tu eşti doar femeie,
Femeie, tu eşti doar un om,
Iubire, tu eşti doar scânteie,
În ochii Creatorului – atom.
Părea o părăsire, păsărire,
Un fir de graţie spre gloria din bolţi,
Cum străluceşte aurul subţire,
Ne despărţim, un duh pândind la colţ,
Vor fi iar veacuri rătăcite,
E prea departe visul, unii spun,
Paşii slăbesc, iar şoaptele-s sleite,
şirag de lacrimi, diamant – săpun.
O nouă zi, o nouă înviere,
Doi tineri renăscuţi din haos-lut,
şi-au dat un loc sub orbitoare sfere,
Domnul a râs, vitraliile sunt scut.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un voyage... un infern

Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,
du-te acasă, drace, aici nu e infern,
e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?
Gladiatori de zahăr, părinţi şi porumbei,
sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,
zeiţa răzbunării îşi aranjează sânii,
senină e demenţa, ca luna, ca un soare,
aşteaptă că la ziuă toţii faunii se-nsoară,
fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,
că nenăscuţi copiii mâniei nu aşteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,
rău răsplătiţi savanţii se lasă de-nvăţat,
stai liniştit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,
un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,
în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,
azi învăţăm chimia să scoţi aur pe dos,
din glie şi salivă se face omul om,
Haim vrea să ştie, viaţa e pasăre sau pom?
Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?
Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu sunt iubit

Nu intru acolo unde nu sunt iubit,
Nu, nu, un, doi, trei, patru,
Sirenele cântă, fiindcă atunci am să moooooor
De dorul tăuuuuu, ah, Aida, eşti genială, scrii bine,
Un artist bun scrie şi prost, un artist prost
Scrie întotdeauna bine, subconştientul nu ştie carte,
Neoplatonicismul este un neoplasm, feriţi-vă,
Aţi citit jurnalul unei căpuşe, dar ştiaţi că Iisus
A zâmbit în acest an? După mine vine viitorul şi invers.
Fiindcă... exprimă un adevăr neexprimat.
Tinereţea – urmă de neşters. Cele mai citite
Sunt ciupercile. Infinit este corpul vid.
Argumente nu pot fi, cu himerele cum stai, lectore?
E imposibil ca tocmai acum să plecăm definitiv.
Simbol, ocol, rol, col. Puzzle, Moselle, Meisel.
Doctorul zice, eşti nebun? Eu zic – UN.
Matlock, Muldul, Trevor, Trevayne.
Lib şi Tab. Clădirea părăsi Loring.
Un taxi se uită pe uşa laterală.
Şi ce rezistă? Contrariul curgerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcam pe un nor, apoi pe alt nor

Urcam pe un nor, apoi pe alt nor,
Am dat de un măreţ, aş spune, un cor,
Eram şi eu, eram, nu eram,
Un fel de gală sau un bairam,
poeţii, unii, alţii în unii,
Eu mă purtam singurel ca lăstunii,
Tigrii mulţi întâlneam pe parchet,
vinul avea iz de schelet.
Chifteaua refuză un premiu, ei şi?
Eu îl cunosc din anii, mai ştii?
Mintea şi inima, numai noţiuni,
Iar cu noţiunile ajungi la minciuni.
Siajul e prima, sidiul e rupt,
Ah tu, blucimus, cameleosupt.
Branca şi zdranga, ce poezie
Se poate naşte pe o hârtie?
Acum e lehuză breasla cu genii,
Salvaţi de suine sămânţa, cocenii.
Spune chifteaua că e trecătoare,
O laudă şeful, o carte tot are,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcăm un deal de nisip

Urcăm un deal de nisip,
Picioarele nu le mai simt,
Alături o umbră era,
Femeia zărită cândva,
Credeam că sortită mi-a fost,
Îndrăgostitul e-un prost,
Rece să fii şi lucid,
Mândru şi foarte placid,
Nisipul se-opune din greu,
Dealul tot creşte mereu,
Simt răsuflarea femeii,
Ameţitoare ca teii
De pe Copou, e un vis,
Scuzaţi-mă că nu v-am zis.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşilor mei

Urmaşilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai ştii, chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluţie nu este o soluţie,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor şi binecuvântat,
Ce mai iubeam şi eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniţă, ea aşteaptă o linguriţă,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ţi-e sete Dâmboviţa, să-ţi pierzi suflarea şi fiinţa,
Boul, viţeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneţiei rărunchi,
Astfel venii şi eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşilor mei, copiii

Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi – o uimire.
Posedaţi suntem de intuiţia particularului,
Infinitul ne produce greaţă.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristeţea zorilor la execuţie.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului – un glas hârâit.
Urmaşilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai ştii, chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniţă, aşteaptă în pat o linguriţă,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ţi-e sete Dâmboviţa, să-ţi pierzi suflarea şi fiinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghea

Veghea turtită ţara, în instabilitate,
O sumbră agitaţiune, pândită-n faţă-n spate,
Ne îmbătam cu ode, virginul ochi surâde,
Din ceas dedus, constrânsă, ne-alege soarta gâde,
Meduzele se plimbă pe ceruri fără ploaie,
Chiar de nu merge, omul, nu-ngheaţă, nu se-ndoaie,
Pe encefal nu-s pete, peisajul e lunar,
Astfel trecură anii, trăim în lupanar,
Pe crengi de gâturi unse, alunecă furnica,
Munceşte din vechime, n-a adunat nemica.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbina

Verbina este soţia verbului,
Alină o vază de vază,
mi-e sufletul un evantai din Taipe,
dintre silabe aleg Ave.
Prea repede trecem pe lângă moarte,
Nici pe a noastră n-o înţelegem,
Un pas, un alt pas, de noi ne desparte,
Ateh a murit prin fărădelege.
Apa e limpede, ora e-naltă,
Nu ştii când vasul se sparge, se pierde,
Plutim între valuri, schelete şi alge,
Un chip reapare, contur pe-un perete.
Eşti tu, este El, sunt chiar eu, cine ştie?
Ce moare aici, nu aici reînvie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!