Boris Marian Mehr

Zilele

Zilele poetului se numără în versuri.
Poetul nu plânge.
Soare şi Oţel, lumină şi tărie.
O vrabie s-a aşezat pe grilaj.
E jalnică. Noi suntem acea vrabie.
Lumea se schimbă şi fără noi.
Artistul este un papagal al propriilor îndoieli.
Ce va fi mâine? Who knows?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canoane

Camionul calcă pietonul,
Pietonul încalcă regulile,
Pietonul este orb,
Însoţitorul său este orb,
Însoţitorul însoţitorului este orb,
Toţi suntem orbi,
Camionul are dreptatea lui.

O ciută ciudată, un linguşitor în culori,
Talaz lângă talaş, în mişcare miş-maş,
Cum să-ţi scutur, prietene, inima,
Ca pe o mână-ngheţată?
Votca poemului curge
Pe gâtul Golemului.
Tablou schizofrenic, frenetic,
Franz!
Nu încerca să faci mai mult decât poţi, rişti să reuşeşti.
Nu încerca să-ţi trăieşti viaţa, rişti să te bucuri de ea.
Nu încerca să rişti, rişti să câştigi.
Nu te încrede numai în tine, rişti să nu mai crezi în nimic.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocant

Crocant, crow, crow and nevermore,
Crocant şi arogant, vai, no,
Umil, abil, trotil. Să fii copil.
Nu cred în sfaturi, zbaturi, caturi
şi nici în cugetări pe ţări şi mări.
O lampă se aprinde, tu eşti a mea lampă,
O crampă, o stambă, ce naiba scrii, poete?
Aşa scria Ovidiu? Care?
Intram în camera iernii, arii, arpegii şi renii.
Ne iubim wireless, când ne iubim wireless,
Nu mai ştim stresul, mă simt tânăr şi curat
de la majorat, acum, iubito, eşti colonel,
mă arestezi sau îmi dai un căţel,
ai scris Odiseea, eşti Nausicaa,
eu sunt poetul orb ca şi floarea,
pot să iubesc şi în planul virtual,
wireless şi homeless pe-un prag de coral.
*************************************

Laba câinelui mort zăcea pe caldarâm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele mort

Laba câinelui mort
Zăcea pe caldarâm,
Capul câinelui mort
Plutea în înălţimi,
Marele bolid sfărâmase
A doua civilizaţie,
Iubita mea, Hanâm, ştia totul.
De când cu Nero, nimic nu mai este sigur,
Bărbaţii trec printre femei,
Bărbaţi de ceară.
Fiinţe subtile, aproape goale
Se caţără pe stâlpii
Încărcaţi de capete tăiate.
La TV latră un porumbel al păcii,
Unii se şterg cu batiste muiate în sânge,
Tigrii sunt chiar la modă,
pe când gasteropodele,
la garderobă îşi schimbă robele.
Timp de netrăit, timp de morţi iubit,
Ca la Babilon, poţi să fii valon,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţi nefracturaţi

Fraţi, nefraţi, nefracturaţi,
Sumbre tumbe şi tulumbe,
Fără grabă, o tarabă,
Vechituri şi sec- securi,
Doar omizile au miză,
Fluturele-n flamuri, fluturi,
Fratricidul, ah, e frigul,
Spre lumină ajungi din mină,
Adevărul e la vărul,
Casa Morţii, zaruri, sorţii,
Pisica te iubeşte cu frica,
Doarme cu tine, dispare
La ani-lumine,
Urmează măcelul, cum place la chelul,
Râde, se bucură, muguri se scutură,
Citim şi scriem de mii de ani,
Suntem mai umani?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ne ferim de clone?

Viruşii au mai multă memorie decât a noastră.
Revin când nu te aştepţi.
Stai la fereastră şi te trezeşti clonă.
Feriţi-vă de proşti pe la porţi.
Prostul intră şi pe fereastră.
Se pricepe la tehnică.
Tehnica este semnul Apocalipsei,
Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă,
Valsăm în eprubetă, apoi în libertate,
Că de aia am murit pe Lahovary.
Ea nu cunoaşte timpul, schimbul şi ritmul.
Doar vidul şi individul.
Lichelele stau pe rămurele.
O clonă se numea Pruna,
dar semăna cu o balenă albă.
La trei ani era în Academie,
Se juca în cuşca bulldogului.
Garda şi căpcăunul, zbiera portarul,
Ameţit de limonada cu metilol.
Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea

Perfecţiunea mă-ntristează,
Nu de moarte mă tem,
Ci de perfecţiunea ei,
Bach. Bach. Bach. Adesea mă gândesc cu jale.
Asasinul iubirii este perfecţiunea.
Mai este şi fratele său – normalul.
Un stârc a ieşit pe baltă.
Un sfârc aşteaptă.
Ochii tăi – abanos, părul tău – câmp cu maci.
Cuvintele se lovesc de recif.
Circumcizia este un act necesar.
Civilizaţia noastră se bazează pe bulan şi gaze lacrimogene.
Nu pe cărţi. Sunt prea grele. Poezia? Puah?
Nimeni nu a murit lovit de un vers.
Doamne, fereşte-ne de extratereştri, ăştia au idei noi.
De unde începurăm? De la Bach. Tot mai bine cu rău, decât fără.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!