Poezii de Byron, pagina 2
Don Juan ( extras)
Vrem femei și vin, să curgă râsul în și printre noi,
Cu predici și-apă chioară vom fi blagosloviți în ziua de apoi.
Oamenii rezonabili trebuie să se-îmbete, fără poate, fără dacă,
Partea cea mai bună-a vieții e aceea-n care ești un pic pilit:
Glorie, struguri, iubire, aur în ele se îneacă
Durerile oamenilor și-ale națiilor, indiferent de istorie, de mit;
Fără vise, fără speranțe copacul vieții-și pierde frunza, seacă;
El, atât de roditor și totodată atât de straniu, trebuie s-admit.
Dar, să revenim: Îmbătați-vă cât puteți de des, iar dacă
A doua zi vă doare capul, până înspre seară durerea o să treacă.
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fragment
Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
Să vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument să-mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Strofe pentru Augusta XI
Când totu-n jur era pierdut,
Găseam un reazăm doar în tine
Când am trecut prin ce-am trecut,
Pământu-i bun, chiar pentru mine.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Singurătate
Să șezi visînd pe țărm, pe lunci, pe stînci,
să mergi unde-i pădurea mai obscură,
în locuri unde tainele-s adînci
și unde tu ești cea dintîi făptură;
să vezi de sus ce alții nu văzură,
s-ajungi pe culmi cu fiarele a sta,
s-admiri un pisc, un hău, o apă pură
nu-i a fi singur, ci a conversa
cu farmecul Naturii, cu măreția sa.
Dar în mulțime, forfotă, foială,
s-auzi, să vezi, să simți și să posezi,
pierdut, pribeag, muncit de îndoială,
lipsit de ale dragostei dovezi,
neadecvat, scăzut, lovit de boală!
Să n-ai un prieten, un ortac, un frate,
să n-ai pe nime-n care să te-ncrezi,
cu milioane-n față și în spate
e a fi singur, e singurătate!
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visul (V)
Aici se schimbă visul din nou. Iubita lui
Se măritase-acum cu altul dar bărbatul
N-o prea iubea. Departe, -n ținutul ei natal,
La mii de leghe, -acolo și-avea acum sălașul,
Trăind înconjurată de prunci, băieți și fete
La fel de minunate ca ea. Dar ia priviți!
A poposit durerea pe chipul ei si norii
Lăuntricului zbucium, iar pleoapele-i se zbat
Împovărate parcă, de lacrime neplânse.
Ce deznădejdi o-ncearcă? Dorințele ei, toate,
S-au împlinit, iar omul care-o iubea atât
N-o tulbură, șoptindu-i cuvinte vinovate,
Nu-i răscolește gândul curat, căci e plecat.
Ce deznădejdi o-ncearcă? De el îndrăgostită
N-a fost și nu-i dăduse nicicând vre un prilej
Să creadă că vreodată va fi iubit. Nu el,
Fantasmă din trecutul îndepărtat, venea,
În inima-i să-mplânte jungherul suferinței.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să-mi amintesc...
Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine!
Până când apa Letei te-o sorbi,
Ca visul rău, căință și rușine
Te-or urmări, în fiecare zi!
Să-mi amintesc de tine! Da. Mereu.
Gândi-va soțul tău că-i ești soție,
Ne-om aminti de tine el și eu:
Necredincioasă lui, dușmană mie.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Strofe către Augusta VI
Pesemne că în mine se agită
Dorința de sfidare de cumva
Nu-i deznădejdea rece, zămislită
De prea mult chin. Sau poate-i altceva:
Un aer pur, o climă fericită
(Căci și acestea ne pot ajuta!)
M-or fi-nvățat să fiu mai răbdător
Decât cei ce sunt calmi de felul lor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Strofe pentru Augusta X
Iubirea-i trecătoare, dar
A ta în veci nu se va frânge.
Oricât ți-e sufletul de-amar,
Stă neclintit, chiar dacă plânge.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visul (III)
(...)
Cu-o strângere ușoară și rece îi luă mâna,
Pe fata lui, o clipă, se-ntipări noianul
De gânduri tăinuite, dar fără veste, toate
Se stinseră, iar mâna-i căzu fără putere,
Cu pași înceți spre poarta porni, dar n-arăta
C-ar vrea să-și ia adio: se desparte zâmbind.
Trecu prin greaua poartă-a palatului, urcă
În șa și-n lumea largă porni. De-atunci nicicând
N-a mai trecut el pragul bătrân și înnegrit.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visul (I)
Ni-i viața dublă: somnul își are lumea lui
Hotărnicind tărâmul ce s-a numit greșit
Viață și moarte. Somnul își are lumea lui:
Fantastic, fără margini imperiu, străbătut
De-a visului suflare, ce trece încărcat
De bucurii și lacrimi, de zbucium sau tăceri.
Ades, străbate visul, chiar trezi, al nostru gând,
Presară plumb asupra-i, sau îl avântă-n slăvi,
Se-mplântă-n noi și-n două ființa ne-o despică,
Răstălmăcește timpul și-asemeni c-un trimis
Al veșniciei, duhuri recheamă din trecut,
Dezleagă viitorul, căci ele au puterea
Tiranică-a plăcerii și a suferinței. Fac
Ce vor din noi, ce n-am fost nicicând, și ne-nspăimântă
Cu umbrele ivite din timpii ce-au apus.
Părelnic e trecutul? Și visurile-s, oare,
Răsaduri ale mintii? Dezvăluie, o, spirit,
Spre-a zămisli ființe mai mândre decât noi,
Făpturi ce-au frânt zăgazul nimicniciilor.
Voi povesti-ntâmplarea ce mi-a sădit-o visul
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Byron, adresa este:
