Carmen Ciornea

(Nici)odată mai mult

M-am îndepărtat de tot ceea ce mă făcea mai mult de
o prietenă printre prietenii tăi băieţi.
În avatarul acesta sunt carapace de carne
care-mi ascunde învelişurile de sânge,
acoperitoare ale osaturilor dogmatice.
Bănuiesc că şi tu te-ai gândit că lumea e o carcasă
în plină (dez)integrare.

Dar jinduirile dezîntrupării
de ce nu mor?
M-ai îndepărtat de tot ceea ce mă făcea mai mult de
un zâmbet printre atâtea alte zâmbete amicale.
În priviri îţi sticlea rezistenţa
la toate aniversările scindării.
Doar aplicaţia facebook îţi mai trădează
momentele de topire ale aisbergului.
Bănuiesc că şi tu simţi că lumea e o (s)cufundare
spre înlăuntrul fiinţei sale.

De ce trăirile noastre pătimaşe întru uitare

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergările gândului

Cum prin răsăritul soarelui
se vede primăvara luminii,
aşa printre zilele apusului meu
se vede iarna mea.
A răsări. A apune.
Răsăritul este a inimii primăvară.
apusul este înţepenirea iernii.
Şi câtă primăvară încape răsăritul
iar şi iar
când gându-mi aleargă
ş-aleargă
ş-aleargă
prin fluturi translucizi spre tine
neobişnuitul şi nemărginitul meu.
Ce copilărie a putut să aibă răsăritul tău?
Şi câtă iarnă încape apusul
iar şi iar
când groaza gândului aleargă
aleargă
aleargă

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă aş pune capăt durerii,
insomniilor, fricilor şi visului
ăstuia alungit, prelungit al
(ne)clădirii cioburilor noastre
ca unic templu monumental,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o murire sau o nemurire?

Dacă ai pune punct singurătăţii,
renunţărilor, izolării şi tăcerii
acesteia uluite, ghemuite a
gândului agăţat de muzica sferelor
netălmăcit prin grai de muritor,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o despărţire sau o regăsire?

Dacă am pune cruce răstignirilor,
incertitudinilor, absenţei şi abandonării
acesteia încremenite, chinuite a
ideii lui tu care îl face să fie pe eu

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a umbra

Copila aceea a ştiut să se joace
cu umbrele –
s-a simţit
ocrotită în liniştea lor,
fascinată de miezul fantasmagoric,
le-a vânat chipul de ceaţă şi haos
cu nuanţe de basm oriental.
Tânăra aceea ştia să se joace
cu umbra –
se simţea
protejată de tăcerea ei,
înfiorată de farmecu-i senzual,
îi vâna sinusoidalele forme
cu note de bărbat ideal.
Umbrele se joacă
cu femeia aceasta –
se simt
amuzate de mutele-i invocaţii,
încurajate de şovăielile sale,
îi vânează încărcata haină

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptările visării

Acum aş vrea să deştept visând
câteva deşteptări despre visare.
Adevărata visare nu este aceea
când nu-ţi este întrerupt somnul sau
când îţi este ruptă în două privegherea.
Adevărata visare este numai acea visare
când ţi se întâmplă
(dacă ţi se întâmplă)
să ţi se deştepte în vis fericirea
de a visa la altcineva
decât la tine însuţi.

Adâncă visare
(bună seara, priveghere!)
Măreaţă deşteptare
(bună dimineaţa, trezvie!)
Acum visez. Deşteaptă-mă,
Doamne, că nu ştiu ce fac!

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din greşeală

Îmi place să hulesc
tot ce iubesc la tine, în
toate dimineţile-mi
înfrigurate cu nin-
soare prin gânduri, iar
blestematele tale degete
lungi, de talentat
artist intrigant,
din greşeală, îmi
scriu arii pe a-
cordul lunii.
Sigur,
e ridicol! în-
că nu s-a împlinit nici
prânzul, aşa că luminile
astrelor nu au cum
să intre prin
ferestrele-mi fâlfâite
grosolan de vânturi
ce-ţi tulbură părul

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua poeziei

E ziua poeziei
şi-mi caut înfrigurată
cuvintele
s-o celebrez şi eu...
dar glasul din spatele vorbelor
nu-mi oferă chei.
E ziua poeziei
şi-mi cercetez febril
voia pătimirii
s-o onorez şi eu...
dar lumina din candela duhului
nu-mi înseninează chipul.
E ziua poeziei
şi-mi cotrobăi încordat
sufletul
s-o prăznuiesc şi eu...
dar ochii din fundul inimii
îmi refuză vederea clară -
recunoaşterea mea şi-a lumii în
Eu.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertările

(Nici ieri, nici mâine, ziua cea de azi!
şi totuşi, azi, ivit prin rădăcinile-mi piezişe,
se rătăceşte-n aşteptările mereu prea crucişe!)

Iartă-mă, mamă! Mă iartă pentru
prea duioasele tale îmbrăţişări
dăruite mie, din care aiurea
s-a croit aripa-mi asta stângă
mereu prea verde chibzuită.
Iartă-mă, tată! Mă iartă pentru
prea lungile tale voiajuri din care
anapoda mi-a crescut ochiul ăsta
lăuntric luminat doar prin
văzul celorlalţi.
Iertaţi-mă, părinţi! Mă iertaţi pentru
toate visările neadeverite
prin mine - doar fata
(ne-băiatul) ce n-a spălat cu
truditele-i ridicări
neizbânzile voastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele fiului

O singură dată, fiule, numai
o singură dată ai fost printre noi
dar prin singura ta viaţă ne-ai învăţat
cât de sterilă ne-ar fi existenţa
fără căutarea locului în care
singurătatea e sfântă în eu.

O singură dată, fiule, numai
o singură dată ai fost printre noi
dar prin singura ta viaţă ne-ai învăţat
să iubim iubirea mult, într-atât de mult
încât să o uităm crezând-o doar
felul cel mai firesc de-a fi al lui eu.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăuntrul uneori

Înlăuntrul întortocheatei mele minţi
se fixează uneori o idee şi
oricât de tare ar încerca cuvintele
ea nu se lasă sedusă iar goliciunea
colii de hârtie nu se acoperă decât
cu penele năpârlite ale harului meu.
Înlăuntrul ciudatelor mele tăceri
se fixează uneori o durere şi
cuvintele altora, cuvintele mele prin
toate oglinzile lor închid & deschid doar
rănile incurabilelor plăgi zgomotoase
din insuportabilul, intraductibilul eu.
Înlăuntrul primăverilor mele
se fixează uneori o iluzie şi
un vânt proaspăt îmi răzbate prin
ochelarii aburiţi ai suitoarelor simţuri,
din degete îmi înfloresc albăstrite cuvinte
ce-i scriu eului harta de zbor.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!