Poezii de Carmen Pasat, pagina 5
Sărbătoare
Pe gard, crenguțele și-au răsturnat
Omătul alb, de flori înmiresmate
Și ca miresele stau îmbufnate
Pe vântișorul ce le-a deranjat.
Dar le-a trecut. Acuma râd din nou.
O mierlă cântă aria pădurii
Să îmbuneze farmecul naturii
Și-un pițigoi se-aude în ecou.
Un soare blând ce luminează tot
A scos gângănii mici de prin cotloane
Iar gospodinele pun prin balcoane
Mușcatele și flori de miozot.
E-o pace-ncremenită în tăceri
Căci așteptăm o mare sărbătoare
Și cu o nouă binecuvântare
Iisus ne va scăpa de vechi dureri!
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul încercării
Mestecenii supli în coaja lor albă
Fantastici pe ocrul din toamna reală,
Se-nălță timizi spre-un cer de cerneală
Și-încet, ca o vrajă, încep să mă soarbă.
Mă bate pe umăr tăcerea solară
Iar viața arunc-o mănușă pe iarbă
În semn de stârnire în mine o grabă
De pași înainte, spre-o lume mai clară.
Mai mușc dintr-o clipă, mă târâi spre alta
E grea încercarea pe-un suflet ce arde,
Dar nu-i scena-nchisă, nici stinsă rivalta.
Oi trece mirată pe noi bulevarde
Și-oi strânge în mine cam tot, laolaltă,
Să-mi țină de cald peste iarna ce cade.
sonet de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferință
Ce grea e-a vieții sarsana
Și bolile, și traiul rău, și anii
Dar cea mai grea de dus
E moartea ta, copil iubit.
Of, puiul mamii!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți
(Pseudomonorimă)
Inima-ți bate în pașii mărunți
Îngerii acum îs bătrâni și cărunți
Lunecă apa din mare în munți
Și se destramă încrederea-n punți.
Curge sudoarea sărată pe frunți
Vrei să te doară și să înfrunți
N-ai învățat nici acum să renunți
Mai bine ar fi să te autodenunți!
Țopăie vrăbii, sau joacă la nunți
Argintul din clopot îl simți și-l asculți
Ești prizonierul- la fel ca cei mulți
Vina o porți. Te-ai născut, tre' să-nfrunți!
Din pâine, cu lacrimi, abia te înfrupți
Îți vine ca lupii în hăuri să cânți
Ți-e teamă de viață, dar nu vrei să minți
Mâinile stau la-chinare cuminți.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceai
Treceai prin gândurile mele
Tot șchiopătând la câte-un pas
Dar, obosit, făceai popas
Să te găsești cumva prin ele.
Și răsfoind foaie cu foaie
Caietul vietii-n care-ai scris,
Ți-ai amintit câte-ai promis,
În dragostea cu vâlvătaie?
Desigur. Toți uităm, firește,
Cum uită norul că e nor,
Cum se întrece dor pe dor
Când malul inimii izbește.
Tot treci prin gândurile mele
Sărmane vis al nopților...
Ce cauți, urma pașilor?
Mai bine timpul să le spele.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triste așteptări
Ard fluturii pe lângă lămpi aprinse
Și pe cărări de iad se cerne focul
Răbdarea stă în amăgiri, cuprinse
De îndoielile ce-și joacă jocul.
În primăveri mai freamătă apatic
Se pierd pe rând, cocori bătuți de vânturi,
Iar strigătul durerii-i mai molatic
Închis subit, în adâncimi de gânduri.
Ei poartă rouă-n ochi. Și cât îi doare!
Dar se topesc încet, ca fulgii-n palmă,
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc
Ce să-ți dau eu, primăvară,
Să mă-ntinerești oleacă
Să-mi pui iar, ca-ntâia oară,
Ghioceii ce se-apleacă
Cu căpșoarele-n omături,
Prin păr nins de bătrânețe
Și brândușe să alături
Iară eu să-ți dau binețe...
Și în curcubeu de ape,
Fluturi zăpăciți de zboruri,
Să mi se așeze-aproape
Odihnindu-mi multe doruri...
Să mă cred iarăși frumoasă,
Să culeg verde din iarbă,
Cărăbuși să duc în casă
Și moriști să fac în grabă...
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieții mele
(la împlinirea celor 62 de ani)
Te ascund adânc în mine, tu, comoara mea și-a sorții
Să nu mi te fure nimeni, nu te dau nici șpagă morții!
O zidire-n piatra firii, ești o Ană lăcrimândă
Ce în ferecări te chinui și de dragoste flămândă.
Cu odgoane și cu noduri am să te leg de picioare
Ca pe-o pasăre în lațuri te voi ține. Ai răbdare!
Vezi că ploaia nu mă crede și nici lacrima, nici clipa
Căci ți-am destrămat albastrul, chiar și visul, și aripa.
Tu în zile îmi pui așchii, așa se răzbună viața...
Și furându-mi din clepsidră tot nisipul dimineața
Crește iar caverna-n oase. O fi asta o pedeapsă,
Sau trăit-am cu speranța, că de flacăra e arsă
Spuza ei n-are putere? Dar ce dură-i încercarea
Neputința zace-n mine și cu cât caut salvarea
Mă izbesc de ziduri triste și de doctori exegéți
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare
Pe glezna ierbii verzi, m-aș așeza cuminte
Și-n plăsmuiri de lut aș face luna
Doar veșnicia ei s-o pot lua aminte
Tot modelându-i aurul întruna.
Din măduva de gând, aș scrie cartea vieții
Să mă citească-n amănunt un înger
Îndrăgostită iar, așa, ca toți poeții
În miezul sângelui purtând un fulger.
Din leagănul ceresc despic încet secunda,
Și-agăț de-un val înzăpezite gânduri
M-oi vindeca de tot, scăldându-mă în unda
Seminței de lumină dintre rânduri.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Carmen Pasat, adresa este:
