Cecilia Birca

Cine a trezit Soarele?

Visele tropotind către ultima stea?
Creasta cocoşului ridicând glas
Către cuibul cerurilor?
Sau poate doar
Dorul meu de lumină?

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să asculţi ploaia

Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
aşezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculţi pe tăiş
se transformă în prund.
Nu-i poţi merge pe stropi,
nici n-o poţi naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoşti acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumintea copilă

Sunt doar o copilă aflată-n chivot
Cerând veşnicie la preţul de-un zlot,
Când pajura vine pe valea de vânt
Şi stele pletoase fac cerul cărunt.

Pe prispa de ceară se-nalţă un drum
Iar lemnul livezii miroase a fum.
Trecând peste podul urzit din pelin,
Mă legăn prin trestii, foşnind tot mai lin;

Zăresc orologiul din turn fluturând
Precum funigeii ţesuţi de curând.
Cu numărul frunzei pe os tatuat,
Veşmântul de carne îmi cade-ntomnat!

Din liniştea bărcii avută drept trup
Cocori transparenţi deodată irup
Şi toate din mine firesc se divid,
Un şir de mărgele e tot ce-a fost zid!

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pe scântei

Umbrele deschise - ploi rotunde pe-alei;
Paşii noştri pe frunze, un dans pe scântei.
Ah, buzele tale de struguri răniţi -
Violetă ofrandă către zei necuminţi.

Şi perele-mi calde crescute în palme;
Săruturi în ceaţă, folosite ca "arme".
Ah, rugina din parcul în care-am iubit,
Răguşitele şoapte cu contur arămit...

Suspinul acela ce te face să zbori,
Castanul cât cerul înnorat de cu zori
Banca noastră?! O barcă, scoţând vaiet uşor!
Din chioşc - saxofonul - disipat în decor...

Crizanteme vândute de tigănci ştiutoare
Despre-a noastră poveste din a toamnei vâltoare!
Şi-n sfârşit, felinare în culori de secară...
Ah, pantofii mei roşii, lăsând urme de vară!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delul şi mestecenii

Oh, dealule cu pleoape violet
de la iubitul meu furat-ai în secret
eşarfa-aceea verde la culoare
purtată-atunci în ziua-n care
nimeni n-avea pantofi
de frunze moarte,
căci nu ştiam că se şi moare
şi toţi mestecenii albeau
de râset,
veşnicie şi candoare.
...
. Tu, dealule cu suflet de cobalt
cu ramuri flamuri
te-ai legat de soare
precum Ulise de catarg
şi ne-ai lăsat pe noi în larg,
printre printre pădurile de-asfalt,
pe interfaţa unui salt,
captivi în stări
şi-n clipe migratoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi pământeni

Noi nu ne-am ales
nici o stea -
după cum fac îndrăgostiţii!

Noi doar simţisem
că suntem
frunze.
Frunze de copac frumos,
mereu altul,
după traseul plimbărilor noastre.

De aceea, când se răcorea,
ne trezeam
că fiecare din noi salvează
(prinzând-o în palma lui
înainte de a cădea pe pământ )
exact frunza care foşneşte
cu glasul celuilalt.

Şi-atunci, în mijlocul relativităţilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la clipă

Sunt zile când eu chem lumea toată
Idee sau râs şi cuvânt
Să schimb de nebun cu oricine...
.
Sunt timpuri cand eu chem lumea toată
Si-un timp - petrecându-l... cu tine
Păstrez numai clipa, rămâne doar clipa
Ce mie - în mine găsind-o -
Socot că am dreptul la ea.
Îmi revine!
.
O simt cum e vie, precară si iute,
Cum taie adânc in tipare.
Îmi vine s-o şlefui!
Şi aşa... strălucindă,
Să cadă în TIMP - ca-ntr-o mare.
.
Pentru mine-i destul răstimpul de-o clipă
Să cred, să cunosc şi să aflu
Ca iarăşi apoi plutind în "derivă",

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul poeziei

Poezia viitoare
zburătăceşte pe veranda mea
brambura.

Ca un puf de păpădie
face echilibristică
pe creionul albastru ceruleum
aşteptând
o mână care
să-i umple transparenţa
şi să-i ademenească
sunetele
până iese un ulcior de lut
menit setei, menit spargerii.

Îi aud vocea eterică parafrazându-l pe
Diogene din Sinope
"Caut un poet, caut un poet adevărat "
Dar mi-e primăvară,
mâinile mele-s legate de petalele bujorilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cortină

Răsturnate şi sparte, măturate grămadă
Repetiţiile erau acolo, după cortină
Cu roluri de-a valma ce n-au apucat
Spectacol întreg să devină...

Cenuşie ca seara vicleană ce-şi şterge
Roşia pudră (compromisă culoare )
E umbra lui Hamlet bântuindu-mă mută
Îmbrăcată-n groteşti avatare...

Deliruri bătrâne, voi, pleavă nefastă
Perfid aţi făcut o scenă - ca groapă!
Curajul în aer voi roti ca o creastă,
Păşi-voi pe voi ca pe apă...

Oh, tu - Yorick pândind viitoarele vise
Nu te vreau agăţat în afişul cu ramă
Voi fura un alt rol din păduri interzise
Voi zâmbi - regizând altă dramă..

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata

fata mergea pe nisip
fata mergea pe ape
fata mergea pe cer

ea păşea pe unde
nu era drum făcut
nici de oameni,
nici de peşti,
nici de păsări.

uneori mai întâlnea
câte un înger
care se mira că ea
e pe acolo fără să aibă aripi.

dar ea păşea stârnind timpul
să se mişte în forma vietăţilor
concentrice gândului ei.

şi aerul se pornea să călătorească

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!