Cipriana Tanu

Everestul meu

Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roşu în trup, regală culoare.

Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-şi durerea în spargeri de ţărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veşnicie.

Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineţi,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârşit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverşi deasupra şoptire, sub formă de-alint.

E tresaltul inimei tale cuprins între adorări şi tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuţia-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reuşit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici humă nici lemn

crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocenţă de miei

crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea

inima ta are gust de lapte
cruce uşoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esenţă de nemoarte

crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat

crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult rai şi slove

hai, coboară Nichito dintre psalmii cereşti
prea mult rai e acolo la tine sub aripe şi slove
- de ce ţii post?
absurdul, abstractul,
nelumescurile lumeşti...
cu câtă nesfârşire se îmbată-acum cerul
cu... ce mirare că-i eşti!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi-e gura
bob de strugure
tocmai ce i-am sfinţit
mustul

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

El era cea mai frumoasă lumină
pe care cerul şi-o însuşea
ca să se poată face senin.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe calea aripilor frânte
şi-al unui jet privé air-line
călătoresc suflete triste
ucise de iubire...
Iubirea?
... n-ar trebui să fie crimă!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-ai pus inima în palmă şi jur
am văzut îngeri pipăindu-i mătasea
vine şi vântul ca un fur
schimbat în mireasmă de piersic s-o mângâie cu puful.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popoare de lumine...

Cântasem pură clipa de cum te cunoscui,
Aceea preaînaltă, preamultă de sfinţire;
Gustam pe rând ciorchinii-ţi, dulci cum ai nimănui
Şi-ţi stam în Dumnezeu mănunchi de nemurire.

Gustam pe rând din faima-ţi de îngerime scumpă
La care să se-nchine veneau de-a valmă fluturi;
Văd astăzi avuţie, stau gata să irumpă
Popoare de lumine, spre mine cum le scuturi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă arde poezia la picioare
se cere a-mi intra în gleznă
e-acelaşi fagure cum sărutare
ce-mi risipea ieri-ul din beznă

a iulie stau teii drepţi se strânge
în iris vară dă pe-afară
soarele în mine se împinge
simt că mă ninge tu a flori de primăvară

mă arde poezia la picioare
aripile îi sunt demult
prin val de puls însângerare
tic tac în ochiul meu cărunt

nu-i vinovat de mine cerul sus
eu praf atins de fără vină
eroare-ntre pilaştri de lumină pus
alb pe cămaşa lui Isus!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în mine niciun vers nu mai cuvântă
devin celulele năluci
un vultur înspre ele se avântă
tăcerea mea de aripe-o apuci

n-au stelele atâtea cozi
şirag cad florile pe ape
tu-mi sorbi sărutul şi-i înnozi
un pescăruş roindu-şi grape

luminele trase sub zbor
până-n mormântul de-altădată

în tine-i viaţa unde mor
iar moartea se trezeşte înviată.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!