Poezii de Constantin Rusu, pagina 5
Iubire, iartă-mă
În orașe nu mai plouă
de trei ori pe săptămână,
nu am jucării stricate
și iarna parcă se amână.
Pietonii plâng pe stradă,
zânele frumoase curg,
iar trompete de paradă
pierd fanfara din amurg.
Clopotele cer zadarnic
trilurile de ciocârlii.
sunt un singuratic darnic,
aș da tot dar tu nu vii.
Mi-e pusă umbra într-un plic,
dar te-ai ascuns fără adresă,
al meu suspin nu îl despic
și nu am să-l ascund în presă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Odată
Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniște,
se cred ființe doar cei care au palate
și zile de întunecată priveliște.
Minciunile folosesc catalizatoare,
deși numai lumina naște adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
și ignorăm tristețea lângă artificii.
Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranții adevărului morții
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.
Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu știu să tac tăcerile și vreau un răspuns
la așteptare liniștii universale.
Și-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.
poezie de Constantin Rusu (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales...
În locul urmelor de pași printr-un nisip
am ales un nor cu parfum de liliac.
Nu-mi caut efemeritatea din destin
și tristețile semnelor din zodiac.
Am lăsat semnele de circulație
și am ales corola florii soarelui
să îmi pună în viața asta stranie
apusul trist lângă zborul fluturelui.
N-am căutat în turnuri singurătatea,
am ales simfonia lanului de grâu,
iar lângă adierea florilor de mac
am adus surâsul apei dintr-un pârâu.
În locul secundei am pus o petală,
minutele și anii ascund uimirea
când văd răsăritul florilor pe ramuri
de unde am ales o rază: iubirea.
poezie de Constantin Rusu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu las mugurii să moară
Nu vreau parfumuri mângâietoare
peste doritele metamorfoze,
aștept doar limpezimile albastre
s-alunge umbra cu-n buchet de roze.
Fereastra deschisă nu mă sperie,
nenorocirile vin numai prin ușă,
iar inima uitată nu mai renaște
și cu liniște mai mângâi o păpușă.
Grădinile-s pentru copaci uscați,
ce confundă stelele cu licuriciul,
nu le pasă de mugurii în floare,
vor numai să le iasă artificiul.
Au răsăritul pierdut în datorii,
durerile lumii îi fac să zâmbească,
din serile de regrete mai aduc o zi
și gândurile nu vor să le privească.
.....................................................
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Constantin Rusu, adresa este:
