Constantine P. Cavafy

Caii lui Ahile*

Privindu-l pe Patrocles mort
– cel atât de viteaz şi de viguros, atât de tânăr –
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în faţa acelei lucrări a morţii pe care trebuiau s-o privească.
Şi-au înălţat capetele, şi-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
şi l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viaţă, ucis,
doar carne şi-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viaţă la marele Nimic.

Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori şi i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetaţi
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiţi mei căluţi.
ce treabă aveaţi voi acolo jos,
printre pateticile fiinţe omeneşti, jucării ale destinului?
Voi nu cunoaşteţi moartea, voi nu veţi îmbătrâni niciodată,
şi, totuşi, suferiţi pentru nişte dezastre efemere.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când străjerul a văzut lumina

Iarnă, vară... străjerul stătea de veghe sus,
pe acoperişul palatului lui Atreus.
Acum, iată, el aduce veşti bune. A văzut focul aprins
pe piscul din depărtare şi-i fericit; corvoada lui a luat sfârşit:
nu-i uşor să stai acolo zi şi noapte în frig şi-n arşiţă,
aşteptând lumina focului
de pe vârful muntelui Arachnaion.
Acum a apărut îndelung aşteptatul semnal. Totuşi, când vine,
fericirea aduce mai puţină bucurie decât şi-ar imagina cineva.

Oricum, am câştigat mult: ne-am eliberat
de speranţă şi de aşteptare. Multe lucruri se vor mai întâmpla
casei Atrizilor: nu trebuie să fii un mare înţelept
pentru a ghici asta acum, când străjerul a văzut lumina.
Aşa că să nu exagerăm.
Lumina este bună; şi cei care vin sunt buni,
cuvintele şi acţiunile lor sunt şi ele bune.
Avem motive să credem că totul va decurge bine.
Iar Argosul se poate descurca şi fără neamul Atrizilor.
Vechile familii nu-s veşnice.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Che fece...il gran rifiuto *

Vine pentru unii oameni o zi
când trebuie să pronunţe marele Da
sau marele Nu. Cel care-l are pe Da
deja în sufletul lui, rostindu-l,

merge onorat de toţi şi sigur pe el pe drumul drept.
Cel care refuză, nu se căieşte. Întrebat iarăşi,
El va spune în continuare nu.
Deşi acel nu – exact acel nu –
îl va trage în jos întreaga lui viaţă.

* Titlul este o trimitere la Divina Comedie / Infernul lui Dante Aligheri, mai exact la al LX lea vers din al III-lea cânt: " Che fece per viltade il gran rifiuto " –" Care a făcut, din laşitate, marele refuz" – vers prin care Dante îl condamnă, pare-se, pe papa Celestino al V-lea, cel care, ales papă, "din laşitate" a refuzat pe 13 August 1294 tiara şi scaunul pontifical.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult

Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre această amintire,
dar e-atât de estompată acum,– ca şi cum nimic n-ar mai fi rămas –
iar asta pentru că s-a întâmplat demult, în anii adolescenţei.

O piele ca floarea de iasomie...
acea seară de august – era în august? –
Îmi mai pot aminti doar ochii: albaştri, cred că erau albaştri...
O, da, albaştri ca safirul.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre

În aceste camere întunecoase trăiesc zile fără conţinut,
mă învârt jur-împrejur
încercând să descopăr ferestrele.
Voi simţi o mare uşurare când se va deschide o fereastră.
Dar aici nu sunt ferestre –
sau, cel puţin, nu le găsesc eu. Şi poate
este mai bine aşa.
Poate lumina îmi va dezvălui altă tiranie.
Cine ştie ce fel de lucruri aş putea vedea?

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea barbarilor

Ce aşteptăm noi oare, adunaţi în piaţa publică?
Barbarii vor ajunge astăzi aici.

De ce această apatie în Senat?
De ce stau degeaba acolo senatorii fără să legisleze?

Pentru că astăzi sosesc barbarii.
Ce fel de legi mai pot face-acum senatorii?
Odată aici, barbarii vor legifera.

De ce s-a trezit împăratul atât de devreme
şi s-a aşezat pe tronul aurit la poarta cea mare a cetăţii,
cu toate însemnele statului, purtând coroană?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar împăratul aşteaptă să le întâmpine căpetenia.
E pregătit să-i înmâneze un pergament
care-i conferă acestuia titluri pompoase şi înalte onoruri.

De ce oare cei doi consuli şi pretorii au venit azi

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Sparta

El nu ştia, regele Cleomenes, el nu îndrăznea –
el chiar nu ştia cum să-i mărturisească mamei sale
o asemenea cerere: condiţia lui Ptolomeu, pentru
garantarea tratatului, era ca ea să meargă în Egipt
şi să rămână acolo ostatică –
fapt foarte umilitor, chiar necuviincios.
Iar el trebuia să-i spună asta, însă ezita,
rostea un cuvânt sau două şi se oprea.

Dar magnifica femeie l-a înţeles
(auzise nişte zvonuri despre acel impas)
şi l-a încurajat să-i vorbească deschis.
Şi a râs, spunând că desigur va merge acolo,
fericită că la vârsta ei înaintată
mai putea fi încă de folos Spartei.

Cât despre umilire – nu o atingea în nici un fel.
Desigur, un parvenit ca acel Lagid
nu avea cum înţelege spiritul spartan;
ca urmare, cererea lui nu putea umili

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca Timpul să-i altereze

În ora despărţirii erau plini de tristeţe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-şi câştiga existenţa l-a forţat pe unul dintre ei
să plece departe – New York sau Canada.

Dragostea pe care-o simţeau nu mai era proaspătă;
atracţia dintre ei încet-încet scăzuse,
atracţia scăzuse simţitor.

Dar să fie separaţi... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist şi-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o fiinţă frumoasă de douăzeci şi patru de ani.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionic

Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morţi.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îţi păstrează încă amintirea!

Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viaţa lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian în Nicomedia

Comportament periculos, fără sens:
laude pentru idealurile greceşti,
pentru magiile supernaturale, vizite la templele păgâne,
entuziasm pentru vechii zei,
discuţii frecvente cu Chrysanthios,
speculaţii cu abilul filozof Maximus.
Şi, iată ce s-a întâmplat: Gallos e extrem de îngrijorat,
Konstantios a devenit suspicios.
Sfetnicii lui Iulian n-au fost deloc prudenţi.
Lucrurile, spune Mardonios, au mers prea departe,
zvonurile trebuie curmate cu orice preţ.
Aşa că Iulian merge la biserică în Nicomedia,
un lector iarăşi,
şi plin de veneraţie citeşte cu voce tare
pasaje din Sfintele Scripturi –
şi toţi se miră de evlavia lui creştinească.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!