Poezii de Corneliu Culman, pagina 2
Au trecut o sută de ani
O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Și-acum, după o sută de ani
Am ajuns niște sărmani
Țara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuținară
Glia noastră o tăiară
Și-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai să dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
Să facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor
Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de fața ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumusețea ta.
Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingășia ta.
Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorului Benedict Gănescu
Cu talentul de artist
Și c-un spirit analist
Ai făcut multă pictură,
Ai făcut caricatură.
N-ai fost însă prea dibaci
Cu dușmanii să te-mpaci.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?
De ce cad frunzele din pom
Și zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulțim prin sex?
De ce e totul așa complex?
Când viața e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viața un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Și viața are un sfârșit?
De ce nu-i viață fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să știm atât de multe,
În loc să stăm cuminți în curte?
De ce nu-s frunzele și iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acceleratul de Craiova
În compartiment e cald și bine,
Controlorul nu mai vine
Și așa, fără de pripă,
Conversația se-nfiripă...
Una scundă și cam grasă
A plecat și ea de-acasă.
Merge la o-nmormântare,
I-a murit o mamă mare.
Unul care se dă șef mare
La o fabrică oarecare,
Vrea să-ncheie cu mult tact
La Craiova un contract.
Altu-a revenit în țară,
Fiind plecat de astă-vară,
Spune că și-a petrecut vacanța
Undeva prin sud, în Franța.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Luci-Ica
Pe străzile Craiovei, pustii
Te aștept, Luci-Ica, să vii,
Fantomele dansează în delir
Tangoul "Avant de mourir".
Mă'nconjoară cu umbrele lor
Umplându-mă de jale și dor
Mă-nconjoară și parcă mă cheamă.
Fugiți!? Eu nu le iau în seamă
Și pleacă de-odată fără veste...
Și iubirea ta nu mai este...
Am rămas să te plâng cu lacrimi de sânge
Când la piept te mai pot strânge?
Te-a luat Dumnezeu la el
Fără nici un drept de apel.
De ce te-ai grăbit, Luci-Ica să pleci
Și inima-mi-n lacrimi să-mi îneci?
Cine-ți mai mângâie sânii frumoși
Pe cel mic îl chema mititelu' și celălalt cocoloș
Mititelu' lângă inima ta stătea
Care până atunci numai pentru mine bătea;
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu năduf
În Bucureștiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu fărașul,
Viața s-a scumpit mereu,
Văleleu și văleleu.
Leafa o privești nătâng,
Căci banii nu-ți mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poți să iei nimica.
Carnea nu poți cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muștar,
Le privești în galantar,
Untul, brânza, știi mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru și cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramiștilor din "Cenaclul Epigramiștilor Olteni"
Ați înțepat atâta lume
Și ați făcut-o chiar pe bune
Și nu doresc, iubiți confrați,
Voi epigrama s-o aruncați.
S-o faceți mai arzătoare,
Mai acidă, pătrunzătoare,
Să puneți'n epigrame mult ardei,
Să-i ardă bine pe mișei.
Nemernicii să înțeleagă
Căci cu oltenii nu-i de șagă.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului meu de limba română din liceu
Ne-a sădit dragostea de țară
Și de limba cea română,
Ni l-am pus ca pe-o brățară,
Ca pe veci să ne rămână.
De aceea l-am iubit
Și cu toți l-am prețuit.
Fie-i țărâna ușoară
Amintirea-i să nu moară.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spăl picioarele sângerânde
În apele Jiului
îmi spăl picioarele sângerânde.
în vâltoarea lui
mângâi catifeaua de apă a iubirii
cern nisipul clepsidrei.
mă agăț de pomi,
de flori,
de apă,
dar Jiul printre degete-mi scapă.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Culman, adresa este:
