Corneliu Culman

Celei mai iubite

Ne-am întâlnit, c-aşa a fost datul sorţii,
Să ne iubim acum, în pragul morţii.
Să ne iubim, nu să mimăm iubirea,
Să ne iubim cu toată dăruirea.

Nu vreau să fiu un nou amant pe lista ta,
Căci asta n-aş putea-o suporta.
Şi vreau să-ţi fiu iubit până la moarte,
Un altfel de iubit, cu totul mai aparte.

Mulţi doresc ca-n astă vieţuire
Inima să-ţi fie plină de iubire.
Harul Domnului să-ţi fie dat,
Iertat să-ţi fie orice păcat.

Este dat omului ca să iubească
Mulţi ani, aşa ca să trăiască.
Asta e dorinţa orişicui
Pe care-n viaţă vrei să ţi-o impui.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Aripile morţii plutesc deasupra mea,
De-acum numai Dumnezeu ştie ce-o vrea.
Privesc în urma la anii ce-au trecut,
Cu faptele bune şi rele pe care le-am făcut,
Şi-l rog pe stăpânul a toate cele
Să pastreze pe cele bune, nu şi pe cele rele.
Îngerii cânta un cântec cântat în doi:
"Te aşteptam bătrâne, te aşteptam la noi"
Şi de-odată mă trece-un fior:
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor,
Trec care de foc şi lumini albastre,
Unde s-au pierdut visele noastre?
Şi iară mă trece-un fior:
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele Jiului

Vântură cerul departe
valurile ce se sparg
gândurile vin din larg
de-mi leagă zarea'n catarg
trecutul îmi zace oltean
în fluturi de ape mărgean
ies din Jiuri materne
iubirile mele eterne.
m-apasă Jiul în coastă
fereastră spre'ntinderea vastă
zările lumină
din a Băniei grădină.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu o navă

Mereu, în fiecare seară,
Apari în visurile mele,
O apariţie planetară,
Înfăşurată în dantele.

Ochii-ţi sunt ca două stele,
Ce strălucesc pe boltă, sus,
Ce îi întâmpin cu zorele,
Eu, prea umilul tău supus.

Aş vrea să fiu o navă mare,
Să zbor cu ea acolo, sus,
Să te sărut cu mult-ardore,
Să te iubesc cu dor nespus.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul Oradea-Bucureşti

Stau în aerogară şi-aştept
Avionul de nouă şi un sfert.
Lume multă, care, ca şi mine,
Aşteaptă-avionul ce nu mai vine.
Un bătrân discută cu-o fată
Aşa, ca să se afle în treabă.
Miliţianul caută'n valiză
Pentru a nu avea vreo surpriză.
O doamnă'ntr-un taior verde
Spune că ea nu mai crede
Că avionul mai vine până la zece.
Şi astfel timpul tot trece şi trece.
De-odată, se-anunţă în difuzor
Că avionul, având ceva la motor
Pleacă din Bucureşti pe la zece.
Şi timpul iar trece şi trece.
Pe la unşpe, fără să fie pe listă,
Avionul aterizează pe pistă.
Şi de-odată, pe nepusă masă,
Îmbarcarea şi drumul spre casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Când plouă afară şi e frig,
Nu mai am nici un câştig,
Stau în casă şi citesc
Şi deloc nu mai vorbesc.

A venit iarna cea grea,
Care nu-i plăcerea mea.
Sufletul mi-e-ntunecat,
N-am nici poftă de mâncat.

N-am cu cine să discut
Şi asta nu-i deloc plăcut.
Îmi vin în minte amintiri,
Trecutele mele trăiri...

Micuţa noastră casă,
Adolescenţa cea frumoasă
Şi iubirea de poveste,
Care a fost şi nu mai este...

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Sângerez
printre trestii
în apele Jiului
ca o pleoapă plânsă.

inima cioplită
într-un fluier
cântă nimănui
pe undele Jiului
pe strada Poporului
dansează nemărginirea
în apele Jiului
în fluieri de Craiovii.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec la clavecin

Jiul cântă la clavecin
mâinile sălciilor se pleacă uşor
pe harpe de vânt rotind ape lin
amintirea se umple de dor.

trestiile se ondulează în menuete
s-aprind stele de mătasă
cerul tremură în piruete
în noaptea ieşită la coasă.

fuge iubirea'n rădvane
timpul devine fecund
iarba culege castane
pentru cerul prea scund.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai crude

Cu sânii tari ca de fecioară
Ce nu suportă sutien,
Aşa te-am cunoscut în vară,
Călătorind cu-acelaşi tren.

Am bănuit de-atunci la tine
Comori ascunse 'ntr-un castel,
Descoperite-apoi de mine
Mult mai târziu, la Mir-hotel.

Şi mi-ai intrat în sânge toată
Şi te-am dorit ca un nebun...
Ca să te am măcar o dată...
Ce altceva mai pot să-ţi spun?

Te-am dezbrăcat cu mâna tremurândă
Şi te-am muşcat de sânul parfumat
Şi mi-am lipit gura flămândă
De pântecul micuţ şi cald.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuitate

Glia ţese covoare de flori
din fibrele strămoşilor.
din străfunduri
se filtrează spre noi
dimineţi aurite
de suflul dacilor.

trecem zilnic
peste pământul viu
în care fluviul vieţii
se varsă treptat
în şiraguri.

ţara se-ntinde
milenar în istorie...

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!