Poezii de Corneliu Culman, pagina 5
La mormântul lui Eminescu
Două frunze de arțar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.
Pe Coșbuc și Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocrotește,
C-au simțit doar românește.
Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Și'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.
Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ți versul ce ne doare,
Despre țara ce nu moare,
Despre România Mare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, Eforie
Azi toată ziua m-am plimbat prin Eforie
Și-o spun lipsit de bucurie:
S-a terminat vacanța mea,
Cu răsărit de soare, cu lună și cu stea,
Cu șprițul prelungit la "Rapsodia"
(Unde era să-mi uit eu pălăria),
Cu mersul printre frunzele căzute jos...
S-a terminat cu tot ce-a fost frumos.
De-acuma... obligațiile diurne:
Mersul la servici, cumpărat pâine
Și ca să fie totul mai frumos în viață,
Statul la cozi de dimineață.
Dar eu îmi iau angajamentul, Eforie,
C-am să revin la toamna ce-o să vie,
Dar nu să frecventez nudismul,
Ci, ca și-acum, să-mi caut reumatismul.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun, autorul cărții "Despre Craiova, cu dragoste", spre cea de-a 74-a aniversare
Ai scris cu gingășie și iubire
Despre Craiova care-a fost
Despre trecutu-i cu mărire
În care oricine avea un rost.
Ai sculptat cu literă divină
Pe craiovenii anonimi,
Spre care fruntea se înclină
Ca spre eroii din vechimi.
Și eu mă-nclin în fața ta,
Fiu de notar din Goicea Mică
Citindu-ți astăzi cartea ta
Ce și pe mine mă implică
Eu îți doresc ca să ai parte
De viață lungă, ce nu doare
Și să mai scrii câte o carte
Despre Craiova ce nu moare.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus departe
Mi-e inima tristă și plâng,
Iau amintirile pe rând,
Mă scald cu plăcere în tot ce-a fost.
Oare mai are vre-un rost?
Mă duc departe de tine....
Aș vrea să te iau cu mine,
Să-ți simt în suflet parfumul
Și să trezești în mine masculul.
Să hoinărim împreună prin viață,
Eu însurat, tu măritată...
Să nu ne pese de nimeni și de nimic,
Nici de astrele ce ne prezic.
Să fim împreună mereu,
Iubirea mea, sufletul meu,
Să fim dincolo de viață și moarte,
Să avem doar de veșnicie parte.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajeria din curtea bunicii
Capra Mița, Coco și un cal
Și cu iedul zis Tarzan,
Lângă care poți să pui
Peste 20 de pui...
Și găinile moțate,
Unele chiar și gușate,
Printre care și pisici,
Unele mari, altele mici
Și căței ce vin acuș'
În frunte cu Gălbenuș.
Și mai e și o purcică,
Care, de-o scarpini pe burtică
Grohăiei de parcă-ți cere
Un coș mare, plin cu mere.
A mai fost și-un Ciripel,
Dar s-a dus, fiind rebel!
E o-ntreagă menajerie;
Toți trăiesc în armonie:
Nu se ceartă, nu se bat,
Se comportă delicat.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai țiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea?
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul și soața,
Să nu mai știu niciodată ce-i viața?
Să nu mai știu niciodată ce-i viața
Și viața să se rupă deodată, ca ața
Și-n viață să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moș Crăciun în Dorobanți
Sub aripa anilor ce zboară,
Moșul vine, iată-ncet coboară
Și cu opinteli de alea, bătrânești
A sosit acum și-n București.
Fără a avea în pungă nici măcar doi șfanți,
Poposește dânsul chiar în Dorobanți,
Unde, ce minune, ața parcă îl atrase
La apartamentul unu, cinci și șase.
L-am poftit înuntru ca să intre-n casă
Și a fost rugat să stea cu noi la masă.
Iar familia aceasta, Culman parcă-i zice
Fără nici măcar ca să se explice
I-a pus dinainte fel de fel bucate,
Să mănânce dânsul chiar pe săturate.
Am mâncat de toate, chiar și o piftie
Și o sărmăluță, caldă, aurie,
Apoi o friptură bună, de purcel,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem carnal
Îmi povestea cineva viața ta.
Târfă ești ca și maică-ta.
Îți vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit să văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puțintel
și mi-ai spus că te doare capul.
Te-am dat la dracul
și te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada Paris
Treceam aseară pe strada Paris,
Gândind de ești aievea sau ești un vis,
Când deodată mi-ai apărut în față;
Strada era plină de fum sau de ceață
Și de asta păreai cam ireală.
Mi-ai întins o mână ca o momeală,
Am luat-o și te-am dus la mine acasă
Unde am stat împreună la masă,
Bând o țuică mică'ntr'un pahar mare,
Așa, cum de altfel, îți place matale.
După care, frenetic, mi te-ai dat toată, din plin,
Dar plină de ură și de venin...
Ai fost oare aievea sau ai fost numai vis?
Oare am fost eu vreodată pe strada Paris?
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teii scriu poeme
Teii îngâlbenesc
însângerați de soare.
scriu poeme
cu frunzele lor
peste care trec pașii mei
ca o pană
ce se deschide fără glas.
trec clipele
tam tamuri de tâmple
cu harul lacrimii
uscat în pulbere
și Jiul tot curge
și curge.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Culman, adresa este:
