Poezii de Corneliu Vadim Tudor, pagina 7
Despre cum ni se schimbă starea de spirit când avem bani
Motto: "Necazul cel mare e că Dumnezeu a făcut prea puțini bani!" (Heinrich Heine)
Ani de zile eu n-am băgat de seamă
Care e cea mai teribilă dramă
Ce anume roade, ca un vierme la rădăcină
Biata ființă umană, până când o termină.
Ne uscăm pe picioare, n-avem chef de nimic
Universul ni se pare din ce în ce mai mic.
Ne zbatem ca șoarecii-n cușcă
Ne este rușine, mai tragem o dușcă.
Dăm telefoane, ne facem curaj
Pentru un mic împrumut punem totul în gaj.
Dar specia umană s-a sălbăticit
Prietenii cei mai buni au fugit.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vadim Tudor (12 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii binecuvântat pe veci, poete
Fii binecuvântat pe veci, poete
îngenunchez la steaua ta și tac
de-abia cutez, în nopți nemângâiete
în templul tău să urc, să-mi aflu leac
Îți caut urma azi, pe îndelete
pe străzi și-n hanuri cu tain sărac
poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete
să uit de naufragiul unui veac
Începe iarna, pacea-i milenară
trec pescăruși pe Dunăre, țipând
iar burgul prinde albăstrimi de ceară
Eu calc evlavios, cu tine-n gând
văd pietre arse care mă-nfioară
și știu că-i urma ta, Luceafăr blând
poezie de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarna, Doamne, si te strig din nou
E iarna, Doamne, si te strig din nou
Lupoaicele extazului ma prada
Fluorescentul inimii halou
Revarsa raze purpurii-n zapada
Si corbii mari din ceruri cad perechi
Par stelele feerice cochilii
Decembrie, topind atginturi vechi
Si-a dantelat Sagradele Familii
Trec magi calauziti de-un viu colind
In omenire-s patru miliarde
Si-un singur Christ - si-acela suferind
Ingenunchez, in jur se sparg petarde
Desertaciune-i totul, ma desprind
Si te trezesc prin candela ce arde
poezie de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamurile proaste
Câte neamuri proaste în această țară!
Suflete de slugă, lepre, mitocani
Se întrec în vile, au mașini la scară
Știu doar o deviză: bani și iarăși bani!
N-au prea multă școală, cam de clasa IV-a,
Dar au prins clișee la televizor
Toți au doctorate, să-i admire șatra,
Țipă mahalaua în osânza lor.
Și ce morgă tâmpă! Ifose stupide!
Ochelari de aur, țoale de import!
Fac pe francmasonii, intră prin partide...
Ah, voi, neamuri proaste, nu vă mai suport
Pentru mine sunteți niște linge blide,
Ouă de năpârcă, ce duhnesc a mort.
sonet de Corneliu Vadim Tudor (19 iulie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul de iarnă
O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani
Să-ți fie mai ușoară țărâna casei noi
să-ți lumineze calea făclii de ceară moi
E ziua de pe urmă a unui an nebun
și nu îmi aflu tihna, și nu știu ce să spun
Un pom de iarnă arde la fiecare geam
pocnesc colindătorii din bice mari de hram
Cât de frumoasă-i viața, și sufletul ce plin
când scapără-n potire podgorii de rubin
Doar eu rămân cu tine, doar eu te priveghez
legenda ființei tale sub pleoape mi-o așez
Dezlănțuită-i lumea, departe de noi doi
deșertăciunea vieții va fi mereu în toi
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i de făcut?
Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranță?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanță
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!
Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la șerpi de dudău
Nu stați la balcon, puneți mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi și mai rău!
Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ține-n genunchi și cu capul plecat.
Firește, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!
Uitați-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Poftește cîrnații și berea din lăzi.
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă
Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în țări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn ușor"?
Eu știu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la școală ca un zdrențăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alții le vărsau pe jos.
Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, și bani de buzunar
Dar eu, măicuțo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.
Când nu mă vede doamna-nvățătoare
Eu scot fotografia și-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", și cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Limbii Române
Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falși sau de firești
ne regăsim sfioși cu toții, iată
în templul limbii noastre românești
Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, și alma mater
și n-are seamăn pe acest pământ
Oh, bocet e, și dans, și zeitate
care își paște turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla țării bate
Și dacă astăzi luminați trăim
și inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, și ei, să-i mulțumim
poezie de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Vadim Tudor, adresa este:
