Poezii de Cuth Hajnalka, pagina 4
Vis viu
împart cerul în bucăți
și-mi iau câte o porție de albastru
atunci când soarele plânge că nu te poate vedea,
laleaua galbenă primită de la tine
se-ntreabă unde-s furnicile ce-i țineau companie
în grădina în care și-a trăit copilăria,
o jerbă de neauzite reverii
mânate de sufletul mai neliniștit ca altă dată,
se opresc pe buzele-mi calde,
așteaptă chemarea ta plăpândă
ce se pierde la poarta singurătății mele.
prezentul devine sufocant,
prefer să evadez iar în vise vii
misterul primăverii îmi sărută obrajii scufundați în alean
ochii-mi cerșesc iubirea păpădiilor,
flirtrez cu întunericul ce-mi inundă odaia
[...] Citește tot
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mai avea versuri?
stau și privesc
foaia albă curată
vreau să-ți scriu dar nu pot
ești prea aproape de mine să mă auzi
ochii tăi spun mult prea multe
iar eu nu vreau să-nțeleg neînțelesul
dincolo de o dragoste neîncepută
puritatea nu poate supraviețui
în lumea ta doar în inima mea
care va rămâne un mister
chiar și pentru mine,
banalitatea trăită în grabă de cei din jur
îmi ostenește sufletul fragil
mă îndepărtează încet
de așa numită viață
doar refugiul în vis
și iubire mă ajută
să supraviețuiesc monotonia oarbă
și aerul ticsit de fariseism,
[...] Citește tot
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să gonesc norii de pe cerul meu
câteodată doare viața așa fără motiv
vrei doar o bucată de fericire, dar nu știi cu care lingură să o mănânci
langoarea îți posedă privirea iar eul tău țipă neauzit în spatele retinei,
tot ce știi și ai învățat despre cum să trăiești e fără folos,
mă întreb de ce avem camerele pătrate, de ce există colțuri
acolo stă privirea cu orele și nu poate ieși
unghiurile drepte taie din elanul zilei care acum se dă de pereți
dacă reușesc să-l prind, promit că ne facem o casă din lut cu pereți circulari și vom dansa împreună toate zilele fără soare până ajungem să înecăm norii cu praful ridicat
doar așa-i vom goni de pe cerul meu...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile mai lungi
ne-am născut fără să vrem
într-o lume care ne-a învățat ce să nu fim,
straturi de dogme, credințe, recenzii netrăite se depun precum cenușa sub unghii și intră până în carne
haosul monden te ia din patul cald și te azvârle în strada ce miroase a covrigi și urină,
te întrebi ce cauți aici, dar nu ai timp să-ți răspunzi căci îți sună telefonul iar ziua își ia cursul la fel ca și ieri
soarele apune repede fără să îți dai seama, cafeaua cumpărată în grabă stă răcită pe jumătate savurată pe același birou cu care ți-ai petrecut jumătate din viață
poza soției îți zâmbește și-ți amintește parcă aparții undeva,
cineva apasă un buton iar picioarele te duc la ușa cărămizie ce ar trebui revopsită, cheia se potrivește în zăvor spre mirarea ta, încăperea te face să te simți real
mirosul ei te duce-n dormitor unde deslușești o mângâiere caldă, sufletul ți-e blând și nu vrea nimic decât zile mai lungi
ca tu să ajungi acasă la timp înainte ca viața să-ți scurgă prin sita timpului pierdut...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

~ Ședința ~
e noapte iarăși
stelele mă invită la ședința plenară
unde universul încearcă să mă convingă că tot ce fac e de prisos
viața e o schiță mâzgălită de timp
iar cu cât te zbați mai mult cu atât schița e mai greu de deslușit
e mai firesc sa lași lucrurile să curgă
eu nu sunt cea care creează capodopere
felul meu de a gândi nu-și mai face loc nicăieri
o disperare fierbinte îmi năvălește ființa
pe foi veline aș vrea să-mi rescriu destinul
apoi să-l citesc cu voce tare, să-l memorez
să nu omit aceleași greșeli
ședința e lungă...
mă trezesc cu soarele bătând la geam
oare e timpul să trăiesc altfel?
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

~ Toamna mai e ~
când s-au hotărât să se despartă lucrurile cunoscute
atunci am ales să plec în necunoscut,
trandafirul bolnav din grădina uscată
mă scaldă în iubire o ultimă dată,
fântânile îmi vorbesc despre seceta verii
eu le ascult și le spun
suferința e doar o iluzie...
umblând pe aceleași cărări acum par a fi drumuri noi
ce mă fac să clipesc mai des,
la fiecare răsuflare simt toamna
frunzele-mi cântă în tonuri de galben
jelesc zilele lungi de vară,
răsăritul e mai închis și atât de silențios
frigul dimineții îmi amintește de călătoria-mi lungă
îmi sărută obrajii tăcuți și-mi deschide ochii larg
să pot vedea prin ceața deasă,
[...] Citește tot
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

~ Voi pleca ~
încerc să fac cărare
din pietrele ce-mi ies în cale
prinsă-n anotimpul veșniciei
străbat lanul vieții unduit de vânt
cu sufletul inundat în sclipirea lunii
iar mintea îngrădită-n jurul vremurilor,
cu ochii aprinși de speranțe firave
mă agăț de cer
caut printre nori neînțelesul
soarele e de vină
îmi răstoarnă nopțile
atunci când reapare
iar visele pleacă
de mână cu stelele
și nu se mai întorc,
într-o zi voi pleca cu ele
înainte de răsărit
promit!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cuth Hajnalka, adresa este:
