Poezii de Dana Ene, pagina 11
Cântec scurt de vreme lungă
în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
și aburul ieșea din nări opac.
timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălțată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec stelar
ea vine de departe
din zodia fecioarei
unde coaja crăpată a lunii
are gust de marțipan...
când calcă pământul
toamna face donații considerabile
noilor născuți.
... și e frumoasă!
mult prea frumoasă pentru o femeie
trecută de prima tinerețe
care nu știe să spele aripile îngerilor
cu detergenți.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec ștrengăresc
doar roțile treceau prin pulbere.
casele rămâneau în urma mea
de-a stânga și de-a dreapta
mai lătra câte un câine
își mai luau zborul bobocii de gâscă
de pe marginea șanțului
unde apa înverzise de la ultima ploaie.
printre frunzele duzilor
soarele își vâra snopii de raze
până în spițe
opintindu-le
dar genunchii juliți
nu încetau să se miște
sus - jos
sus-jos
în capu' uliței
câmpul deschidea o gură de rai
expirând fluturi
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec subțirel
iarna asta e pe ducă, știi?!
ochii îmi sunt două văi pustii,
zmeie albe pier deasupra lor,
printre păsările incolor.
brațul stâng - o ancoră de lut,
îl tot trage înspre absolut
luna, prin inelu-i argintiu...
iarna asta e pe ducă, știu!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec târziu
ghemul de sfoară
tot mai mic devenea
în palme
linia vieții mai clară
dar zmeul acela
din foaie velină
era tot ce conta
era tot ce conta.
cu norii de zahăr
voiam să-l hrănesc,
cu vântul să-i cânt
în surdină.
era tot ce conta,
era tot ce conta
dar zmeul n-a vrut să adoarmă.
m-a desprins de pământ,
a strâns sfoara pe ghem
și-a smuls linia vieții
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vânturat
Doamnă, fără tine sunt pierdut!
- sta de vorbă Vântul azi cu Marea -
ca un ied la târg pe-un ban vândut,
ochii mei pustii ar plânge zarea
și aș amuți în așternutul
de zăpadă-al iernilor târzii.
Doamnă - îi șoptește mării Vântul -
valul tău cu brațele-l urzii
și cu suflul meu până la cer,
de mă lași, îl urc, nu face nazuri!
dragă Doamnă dăruiesc, nu cer
veșnic loc în albele talazuri."
Pescărușii par niște străjeri
ce duc nouri fără soț în ciocuri,
soarele apune, precum ieri
un vapor e priponit la docuri.
Ca o capră neagră, de niciunde,
noaptea parcă vine la păscut.
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi de lună nouă
cuvintele
despicate în patru
îi traversează inima,
ca urzeala unei velințe
scoasă la mezat.
sub toate aspectele ei,
viața i-ar încăpea într-o suflare
dar alege să tragă-n piept
norii albi și pufoși
unde păsările își cuibăresc zborul.
- Doamnelor și domnilor
să înceapă licitația!
fondurile strânse
vor fi donate
celor ce n-au cunoscut,
până acum,
inefabilul!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii
diminețile
sunt niște păpuși de porțelan
îmbrăcate-n cămăși fil-à-fil
fuste lungi
și pieptare tartan.
hei tu
cel care tragi sfori
în târgurile de frumusețe ale acestei lumi
nu vezi cum roșesc diminețile
variabil
de luni până luni?!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul minții
Pot să alerg, în suflet nu am teamă!
Înham un cerb la carul minții... Doamne,
Cu gânduri bune-i împletesc în coarne
Și zgomotul copitei lui mă-ndeamnă
S-ating alte meleaguri, de departe,
Unde lumina curge-ntr-un izvor,
Iar soarele atârnă-n sfori de dor;
Acolo, vorba e pustietate...
Livezi de cuiburi înfloresc în glastre.
E vremea când se-arată-n zbor lăstunul
Și sufletu-mi jelește, ca nebunul,
În plinătatea depărtării noastre.
Am doar un cerb... Dă-mi, Doamne, unul
Să plângă-n ochii mei, lacrimi albastre!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce este
Nichita, ochii tăi de rouă
Scaldă iarba verde- n dungă...
Și mă plânge, și mă plouă
Cerul din vederea stângă...
Cu un cerc închisă-i luna.
Flori de-argint stau scrise-n păr.
Le citesc... Îmi e totuna
A ta lecție de zbor.
Șchiopătând, ajung din urmă
Punctul ce-ar putea să fie
Un miel rătăcit de turmă
În cel alb cub de hârtie...
Las sărutul să încapă
Pasu' întins pe un șotron
Și scobesc adânc, în talpă,
Rădăcina unui pom...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dana Ene, adresa este:
