Dana Ene

Echilibru

e poezia-n tot ce mă-nconjoară
şi înlăúntrul meu, deopotrivă.
o amforă cu braţele de ceară
în care plânge luna costelivă.

e poezia-n mâlul fără vlagă,
o prizonieră castă între toate,
un nufăr origami, peşte, algă,
trestie aplecată-n miazănoapte.

e poezia zmeu din spuma mării
tras peste cer cu-a inimii zvâcnire.
e partea luminat'-a-ntunecării
şi supradoză este... de iubire.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces

prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
şi în ureche gânduri mi-au pătruns.

prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.

prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
şi-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exclamativă

Primăvară, n-am să te las iarăşi să pleci!
Fără tine mi-ar fi toate crengile seci
Şi din toate doar una ar mai creşte pe gleznă
Suspinând a durere şi purtandu-mă-n beznă!

Primavară, n-am să te la iarăşi să fugi!
Fără tine, iarba n-ar mai creşte în lunci,
Doar o lacrimă verde ar mai curge-n privire
Mai sărată ca marea, de atâta uimire!

Primăvară, n-am să te las iarăşi să scapi!
Fără tine n-ar fi nici pământ peste napi,
Doar ţărâna desprină de pe tălpile mele
Cuibarită şi arsă în vreo două ulcele!

Primăvară, n-am să te las iar să te duci!
Râsul, plânsul doar tu pân' la cer ştii să urci.
Chiar acum îţi voi prinde-ncheieturile toate
De pădure, de râuri şi de flori parfumate!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra mării

Deschid fereastra mării
Să poţi veni acasă,
Cu primul val ce spală
Pe ţărm nisipul fin.

Pun pâinea aburindă
Şi fructe dulci pe masă
Mânjind paharul sorţii
Cu gust de roşu vin.

Deasupra am tavanul
În dâre de lumină.
Pereţii - unduiri
Într-un tablou marin,

Pe strada pietruită,
Tăcerea grea anină,
Ca un ţipar al vremii
Ce-mproaşcă doar venin.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tinichea

Mă rostogoleam prin ceaţă,
un ghem
cu sângele stând în vene.

La un moment dat,
din uliţa satului natal
numai amintirea şotronului
se desprinsese de minte
şi ciobul alb
ca un dinte.

Împletită
cu poveştile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.

De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna florilor de tei

Nimic nu freamătă în jur,
Nici codrul şi nici marea,
Nici clopotele nu mai bat,
Atât de albă-i zarea.

Încremenitele viori
Se tânguiesc în doine
Închizând râurile-n mori
Şi luna-n albe ciorne.

O linişte fără păcat
Cuprinde tot pământul,
De parcă s-a născut la sat
Tăcerea, nu cuvântul.

În toate, paşii mei înceţi
Ca nişte fulgi mă poartă,
Bătând văzduhul în peceţi
Trec astăzi lin prin soartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În care mac

Unde să te caut, începând de mâine
În ce ochi de apă s-a cufundat cerul
Lăsând coasta verii frântă pe coline
Şi rănind în albe aripi porumbelul?

Unde să te caut, începând de mâine
În ce basm fantastic s-a ascuns cuvântul
Lăsând vag să latre-n gânduri, ca un câine,
Ba tăcerea castă, ba haotic, vântul?

Unde să te caut, începând de mâine
Pe ce plai divin tălpile-ţi apasă,
Lăsând fuga vremii între două şine,
Sub un ultim tren ce n-ajunge-acasă?

Unde să te caut, începând de mâine
Cântul cărei mierle glasul îţi ascunde,
Lăsând depărtarea nopţilor s-anine
De baiera sorţii nedrepte osânde?

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În văzul meu

Secundele cad. Minute foşnesc.
Pe ţărm, valuri reci, spumate clipesc.
Sidef aruncat sub paşi fără chip.
Călcâiul - amprentă lăsată-n nisip.

Corăbii scrutează diform depărtarea.
Cu toţi pescăruşii prezenţi ţipă marea.
Se-aude concertul de murmure-n larg,
Munţi falnici de apă în vaduri se sparg

Iar timpul, suspect, ţinându-i de mână
Dă altă dovadă că-i doar o furtună:
Acoperă totul cu-al nopţii covor
Lăsând vântul gaj în negrul decor.

Apoi... dimineaţă! Secundele cad.
Pe plaja fierbinte văd trupuri ce ard.
Mirosul de alge-mi pătrunde în nări.
Alături, deschise umbrele-n culori...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescenţă

n-ai nicio vină că se-aprind lumini
pe luciul apei... tremurânde stele
se oglindesc... în ochii mei marini
tu străluceşti mai tare decât ele.

n-ai nicio vină că mă-ntrec în zbor
cu porumbei şi vulturi laolaltă.
mă dau de cer cu fruntea şi cobor
dar braţul tău mereu-mereu mă saltă.

n-ai nicio vină că sub clarul lunii
se suprapun doar cercuri argintii.
în fiecare zi a săptămânii
duminică de suflet mi-eşti, să ştii!

e o minune... clopotele bat
cu limbile în muguri de lumină.
acest tărâm al vieţii îl străbat
iar pentru asta numai tu ai vină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Ne întâlneam
între bătăile ceasului,
ca între două gonguri
ce se făceau auzite
doar dacă noaptea
luneca în orbite.
Mă aşteptai rezemat
de trunchiul
unui verde copac
al cărui ram creştea
în pânza sufletului meu
pictând astfel
ritmul cardiac
cu nerostire.
Nu îmi amintesc
să fi întârziat vreodată
la întâlnire!
Până şi azi,
mai pe seară,
o să-mi prind în păr

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!