Dana Ene

Cântec înceţoşat

E toamnă,
toţi poeţii scriu despre condurii Cenuşăresei,
pe sticlă încă o stea se stinge,
nu se mai văd frunzele,
prognoza meteo anunţă vremuri grele,
niciun greiere nu mi-a mai trecut pragul,
două flori de tei şi trei măceşe
zac într-un ceainic
de ieri, de alaltăieri
ce mai contează!
îmi pasă doar mie...

fluierul unei locomotive
umple pântecul nopţii cu ceaţă.

e toamnă târzie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec infantil

de la cireşul din capătul curţii
până la gutuiul bătrân
în care se cocoţau găinile
după lăsarea serii
bine întinsă
sfoara de rufe
înjumătăţea luna
tot aşa cum aţa îndoită
cu atâta pricepere de bunica
tăia în două mămăliga.

era primul semn că toamna
luată în cioc de câte o cioară gălăgioasă
fusese dusă mai încolo
la marginea satului
unde bolovanii de pământ
se aliniau printre nori
şi aşteptau să fie ninşi.

dimineaţa

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec inspirat

bate vântu'-n spice, lanul e sărac.
via îşi lipeşte frunza de arac.
nucul se înclină până la pământ,
fără adăpost gândurile-mi sânt.

bate vântu'-n geamuri făina de cari.
din negura vremii se aud scripcari.
plopii desenează cerurile-n van.
îmi e sufletul al nopţii găvan.

bate vântu'-n zaruri şi trage la sorţi.
zorii dimineţii se aştern la porţi.
o mătase verde-verde, de shantung,
pe umeri-mi goi cade părul lung.

ochii îi fac roată, pleoapa coviltir,
a soarelui floare de nectar potir.
trecând prin lumină, lumină să sorb.
o pală de vânt... o pană de corb...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec întomnat

struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din şapte în şapte
trec prin al inimii ghimp.

scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.

mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!

spinarea nopţii trosneşte,
cerul îşi capătă faţa.
lumina lunii dospeşte
în struguri toată dulceaţa.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec într-o aripă

bat în geam degetele cui
aducând din cer lumină?!
ochii tăi sunt ai nimănui
răscoliţi mereu de vină.

lemnul alb arde-n foc mocnit,
sângele în vene suie,
nu mai e noaptea de granit,
lacrima curge căpruie.

sar scântei, umbre se topesc,
zorile frâng zarea-n două.
alte flori pomii risipesc
peste boabele de rouă.

pasărea-n lumină zboară
ca un zvon de primăvară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec legănat

tinereţea este o femeie frumoasă
cu braţele în continuă mişcare.
ea dirijează mersul trenurilor,
zborul navelor spaţiale,
suflarea vântului.
pasul ei zvelt
scoate din tipare orice greşeală.
rochia i se lipeşte de glezne
iar gleznele-i trec totdeauna
prin râuri de lumină.
pe umeri
părul ei întins
taie în patru ecoul
şi toate pădurile ciripesc a păsări
şi toate inimile gânguresc a copii.

tinereţea este o femeie frumoasă
cu ochii adânci
în care se clatină corăbii fără pânze
cerul fără nori

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec limpede

dimineaţa de Duminică
este transparentă
ca buza unui pahar
prin care îţi poţi privi gândurile.

când ninge
ochii mei devin
două globuri de sticlă
în care-şi găseşte adăpost
preafrumoasa Duminică.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec măiastru

această Poezie nu-i a mea,
ea aparţine ploilor de vară
şi serilor târzii de caramea,
şi stelelor căzute într-o doară,

această Poezie a fost prunc
în pîntecele cupei de lumină,
cu verbele în ea dacă arunc,
revendicată este orice vină,

această Poezie-a existat
de dinaintea devenirii noastre,
deci nu-i a mea, deşi mi-am încrustat
în suflet cuibul păsării măiastre.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec neostenit

te iubesc şi se aşterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când îşi aruncă timpu-n hăuri şaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.

te iubesc şi se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum îşi frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.

te iubesc şi se-mprimăvărează
cu ghioceii plânşi peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.

te iubesc şi marea-n toiul verii
spală la ţărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec nepereche

fără tine
doar un ochi căprui
ar fi toamna
iar cocoarele
suveici uriaşe
trecând peste cer
şiruri interminabile de lacrimi
ca firele de mătase ecru.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!