Dana F. Zaharia

Valuri şi morminte

Am lăsat urme de
fiară - în istorie-
amuşinând valuri şi morminte,
certată cu pământul
şi cu apele mării:
cu bunul pământ, primitor de seminţe şi corpuri,
cu bolţile fluide ale mării,
cu tunelurile ei care duc în adâncuri...
Şi-atunci, am blestemat pământul,
plin de strămoşi,
dar, mai ales, am blestemat
bunul val al mării, edificiul ei fluid,
înfrăţit
cu trupul purificat
al înecatului!

Am fost certată cu pământul, cu apa...
cu stihiile aerului – nu;
mi-au rămas - drept mângâiere –
pentru mult, mut timp...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa inimii

Iubirea mea, topită în lumină,
La mine-n piept n-ai mai găsit odihnă!
Fugită Sus, departe de ţărână.
Desăvârşeşti o aprigă colindă!

Lăsând deşert pe cel nepregătit,
În Limpezimi săgeata ţi-ai înfipt!
Dar spune-mi, hai! Omul ce m-a urât
Te va afla în ceruri rătăcind?

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!