Poezii de Daniela Achim Harabagiu
Ninge cu floare de salcâmi și de castani
Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.
A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.
Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gărgărița
Gărgăriță, mărgăriță,
Zbori mereu prin poeniță,
Cu aripi ca de granate
Și buline desenate,
Prin grădini înmiresmate,
Peste case si palate,
Prin livezi si văi și lunci,
Norocul sa mi-l aduci!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brotăcelul
Un copil cu tichiuță
Ține-n mână o broscuță
Și o-ntreabă încetișor:
- Ce-mi cânți astăzi din glăscior?
O baladă, un cântecel
Să pot si eu juca nițel
Sau imi faci un tril ușor
De OAC OAC, în re major?
- Hei fetițo, eu Oac Oac
Sunt un minuscul brotac
Și o să-ți cânt un cântecel
Să poți să-l asculți nițel!
Nu-i un cântec de dansat,
Ci unul de ascultat!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acces interzis
Am intrat din întâmplare
Sau hazard, pe strada ta.
Nu erau indicatoare sau ceva,
Semafoare, nici măcar.
Și-am ajuns în fața unui palat,
Am dat să intru, dar era încuiat.
Destinul pe post de portar,
Mi-a spus că acolo locuiești tu, dar ești mereu plecat,
Și ești foarte implicat
În realitatea i(mediată)
Și tot timpul călare,
Plecat la vânătoare.
I-am zis: - Dar stai puțin, el m-a invitat...
Și pe neașteptate, mi-a detectat,
Cu un aparat extrem de sofisticat,
Sentimentele.
Apoi mi-a spus implacabil și foarte încruntat:
-Aici accesul e interzis
Pentru persoanele
Cu gabaritul depășit
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce jale, ce of și ce dor...
Azi am mai murit puțin.
Doar eu, nu și ideile mele,
Și sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, și de soare de amiază,
ce-au asfințit mai înainte să răsară.
Și-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of și ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Și cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,
Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfințit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alter ego
Se făcea că...,
Te-am visat.
Mă făceai să râd,
Din călcâie
Îmi pornea râsul,
Cădea în cascadă,
Și, mă zguduia toată.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut!
Am văzut cum se iubeau,
Două libelule!
Tatonarea,
Preludiul
Și apoi împreunarea!
Ce ciudat,
Parcă erau două elicoptere,
În miniatură,
Simplu și nimic lumesc,
Dar, niciuna dintre ele,
Nu părea că se întreabă,
Ce caută pe lumea asta!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul adormit
Tânără silvană, frumoasă rebelă, cu părul despletit,
Regină păgână, ce cu poeții, versul ai zămislit,
La umbra ramurilor tale, verzi și iubitoare,
Să vin, să-mi hodin sufletul, să-ți sorb albastrele izvoare!
Să calc desculță, pe urma frunzelor căzute,
Să mă înveți să regăsesc, speranțele și visle pierdute,
Să mă răsfeți și-apoi să plâng, la umbra ta cea deasă,
Că n-am știut, demult să fiu, a codrului mireasă.
Șoptește-mi-l acum, amorul tău, de vrei,
Și-am să păstrez, în veci, secretul,
În cadru pastelat, îți voi picta portretul...
Ș-apoi, tu cu poeții, faci ce vrei!
La marginea pădurii, intrând, să las tristețea,
Să beau întreg potirul, cu vinul tău vrăjit,
Să las, să se trezească amurgul adormit,
Un mândru răsărit de soare, ne-mbrace cu blândețea!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars boni et aequi
Suntem ființe captive
Parcă din noi, fiecare,
În viața altcuiva.
Cerul acesta
Și liberul arbitru
Și noi cu noi
Și noi cu noi înșine,
Când ne vom împăca?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Daniela Achim Harabagiu, adresa este:
