David Boia

Hora uimirii

În ţara sortită
predestinată
să dăm mâna
cu ce avem
la îndemână
premeditat
între noi
corespunzător
şi corect
ca să făurim
coerent
prezentul
iară şi iară
şi viitorul
încă in zori
concomitent
rând la rând
complementar
brazdă la brazdă
să punem

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hyperion

De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat aşa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
şi a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veşnic
numai un geniu ca el
putea realiza aşa ceva.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadeş

Obloanele sure
Stau blocate
Ermetic peste noi
Amplificând pâcla
Incertitudinii
La prima cheie
Transpun obiective
Încovoiate de miză
Apoi se bifurcă
Pe interese absconse
Ca să formează
Stive în planuri
Suprapuse
În straie hulpave
Centrate dinadins
Pe interese obscure
Dar se traduc
În noi ştate de plată
Aşa apare iar
Încă un stat

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar la drum

În drumul spre eden
Vuiam ca apa
Unui diluviu
Însufleţită de taifun
Doamne de unde atâta apă
Pe sufletul meu sterp
Apă de ploaie
Apă sărată
Apă din izvoarele adâncului
Apă ce suie în mii de trombe
Spre orizonturi
Am început să visez
O clipă de secetă
Undeva în deşertul cu dune
Aproape de oaza fericirii
În final am cerut spăşit
Ajutor la îngeri
Să mă scoată din potop
Pe un tărâm cu apă vie.

poezie de David Boia (14 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi dileme

Aşa se întâmplă adesea
Când chemările dau năvală
Unele te înalţă
Altele te coboară
În teoria stihurilor
Ar fi mai bine
Să te trezească la realitate
Asta e însă mai greu
Şi tot mai neclar
Din cauză relativităţii lor
Şi a sensului ambiguu
În plus vibraţii ce revin
După secvenţe cutremurătoare
Pot provoca altercaţii
În sistemul persoanelor
Juxtapuse pe ipoteze
Perturbând imaginea
Şi sonorizarea salvatoare.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ibidem idiom

Zburam prin galaxie solo
Pe versuri ce vuiau tremolo
Aprindeam stele şi aştri
Din priviri de ochi albaştri

Un cuget viu de prin văpăi
Scăpat din duh şi năbădăi
Se promulga versus vâlvoi
Iscând oroare de război

N-aveam plaiuri cu plăieşi
Dar nici meleaguri cu răzeşi
Se duc clipe în suplicii
Se prăbuşesc iar edificii

Prea ades se bagă strâmbe
În sunete false de drâmbe
Azi nu mai avem străjeri
Totuşi nu înceta să speri

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea

Şi a ieşit omul din neant
Ca dintr-un vârtej de tornadă
Umbră translucidă şi difuză
Înfăşurat în scutece de haos
Delegat cu sarcini tainice
Ca dintr-un plan providenţial
Înzestrat cu suflet şi imaginaţie
Dotat aievea cromozomi şi gene
Conştiinţă infantilă minte puerilă
Începutul multor tentaţii
Făuritor de obiecţiuni
Purtător de idealuri angelice
Sau aspiraţii în forme inedite
Subiect subiectiv de existenţă
Jonglând între supoziţii şi abţineri
Şi s-a contaminat de cutume
În decursul vremurilor incerte
Pe neamuri culori şi paliere
Caracter schimbător şi sensibil
Îndreptăţit să poarte speranţe

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (17 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Eternul
e sindrom
inexplicabil
ca şi infinitul
ele sunt
similare
între ele
se compară
numai cu
ele deşi
în unităţi
diferite
de măsură
noi nu
le putem
realiza
şi nici
înţelege
şi nici
măcar

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (29 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajun

Am pus colinde
De strajă
Şi colindători
De veghe
Ca să reediteze
Naşterea
Pruncului Iisus.

poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În continuu

Editează-ţi contul
Pe facebook amice
În coordonate euforice
Nu lăsa să curgă
Pustiul printre noi
El va crea o despărţire aridă
Cum nu s-a văzut în deşert
Nu lăsa să curgă
Nici apa printre noi
Ea va crea un diluviu
Cum nu s-a mai văzut
De la potop încoace
Acum am ajuns
La limita maximă
De prieteni cât este admisibil
Nu lăsa să curgă nici
Despărţirea printre noi
Ea poate dezvolta
Un maxim de singurătate
Mustind spontan de izolare

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (19 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!