David Boia

Copilărie retro

A debutat întocmai efemeră
O tentaţie incisivă de cunoaştere
Ca un joc variabil de puzzle
Peste ani imagini pline de nostalgie
În secvenţe pâlpâind melancolic
Amintiri conexe de certă duioşie
Infantile vise survolând în memorie
Pe trasee recognoscibile în etape
Privită în oglinzi retrovizoare
Prim prisma unui poem simfonic.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuantum

Cum să ajung la consens
Cu bătăile inimii tale
Zise într-o dimineaţă
Iubirea cu veşminte noi

Tu lasă inima liberă
Să bată ritmul vieţi

I-am zis din convingere
Ea se poate controla
Numai prin emoţii

Învaţă mai bine zborul
În intimitate cu zâmbete
Pe ritmuri trepidând în zori

Mai bine semnează
Cecul iubirii în albastru
Ca să ai pururi zile senine

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (29 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anamaria

Bine a prezis Ana
Anticipând unele disensiuni
Ce vor să înceapă
Ea a sesizat o corespondenţă
A poemelor cu perfecţiunea
Trebuie doar căutată
Pe axa de studiu

Cei mai mulţi ezită
Controverse cu presa critică
Pe teme agresive
Dar le practică între ei
Cu perdele răsfrânte

La urmă se trag camuflaje
Se închid obloane sure
În subsidiar cade cortina
În sunete de surele
Stridente sau metalice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostrof

Completaţi cu râvnă carenţele
Din voi existenţe precare
Depăşiţi penuria faptelor bune
Vociferau conştiinţele în plen
Şi munţii cu glas de vulcani
Repetau în vogă strigarea
Voi suflete încă vii
Treziţi-vă dinadins din transă
Deşteptarea şi la gară
Să prindeţi trenul euforiei
De azi de mâine şi de poimâine
Daţi fuga la aeroporturi
Să aflaţi prilej de înălţare
Alergaţi la aerodromuri
Să prindeţi naveta albă
Ce decolează spre azur
Mai departe sau mai aproape
Căutaţi comuniunea cu îngerii
La sol în aer şi în văzduh
Aici acum şi pretutindeni

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Stigmatizaţi de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiţia dindărăt retorică
Şi-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeaşi nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de provenienţă
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiţiei cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipaţiei
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepţii sacre.

poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez de poem

Botezul fiecărui poem
Formă de curăţire raţională
Model ancestral de purificare
Ritual eminamente sfânt
După modelul focului sacru
În combinaţie cu apa vie
Evoluând ca o văpaie
Amplă şi imensă văpaie
Cât un sentiment euforic
Plin de entuziasm şi elan
Să nu rămână nicicând
Nici un poem ne botezat
La fel ca şi copilul
Cel nou născut
Cu invocarea Duhului Sfânt
În mod elocvent
Având compania
Unor maeştri consacraţi
Şi a unor îngeri celeşti
Elogiu şi binecuvântare

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (1 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să vezi

Vezi tu amice
că legenda cu îngeri
se poate adeveri
în condiţii adecvate
vezi tu amice
că pământul se află în cer
cel mai probabil primul cer
dar mai e mult până sus
la al nouălea cer
vezi tu amice
ar putea fi suflete şi poeme
care la împlinirea vremi
se prefac în îngeri
vezi tu amice
eu încerc să cred asta
şi caut acele poeme
vezi tu amice
cu azurul în suflet
eu am în schemă
să scriu aşa poeme

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel îndrăgostit

Cel îndrăgostit temelnic,
Doarme numai pe apucate
În rest trăieşte cu insomnia,
Alteori el îşi poartă haloul,
Aidoma lunii în vogă prin ceaţă
Ca să-şi dezvolte nimbul în zori,
Dimineaţa el apare transpus
Cu cearcăne la persoana întâi
În proporţie de unu la unu,
Iubirea lui se poartă şi ea cu aură
După modelul soarelui la zenit,
Aşa deghizată euforic transcende
În caz extrem de forţă expansivă
Iubirea lui tinde să devină quasar,
Atunci trăieşte prezentul înflăcărat
Atingând sus maximul de lumină.

poezie de David Boia (2 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea

Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Creşte de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Îşi pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi şi de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.

poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îngerii

Caut permanent
un munte în galaxie
cum nu mai exisă
altul niciunde
poate voi extinde
căutările în tot universul
cât permite imaginaţia
dar timpul e scurt
şi apasă pe timpane
dacă îngerii mă vor ajuta
voi găsi cu siguranţă
acel munte de inspiraţie
din care curg sacre poeme
ca nişte şiroaie de apă vie.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!