David Boia

Părinţi vitregi

Frunză verde de ce vrei
La copii aşa ţin ei
Cu ţine lupul la miei

Frunză verde de hiadă
Îs de ăia puşi pe sfadă
Aruncă copii în stradă

Frunză verde de sadea
Le place numai să bea
Şi să facă viaţa grea

Frunză verde de ce poţi
Se remarcă dintre toţi
Aşa mari tâlhari şi hoţi

Frunză verde tărăboi
Aşa ţin şi ei la noi
Cum ţine lupul la oi.

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partitură

Sunt onorat
Să fiu amic cu gândul
Adică cu viteza lui
Din proprie iniţiativă
Iar pacea imanentă
Să fie o realitate
Cizelată permanent
Pornind de la intuiţie
Vibraţie sfântă
La corzi sensibile
Ca acţiune inteligentă
In câmpuri cuantice
Cu efecte reciproce
Provocând emoţii
Şi stări abile de spirit
Suind ca volbura
Din munţi spre mai sus
Către trăiri galactice
Ca să poarte vise
Din priviri dinadins

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patent original

Sânii tăi expansivi
Cu reacţie ostentativă
De maximă amploare
Sunt bombe
Ultra sensibile
Cu explozie premeditată
Care se autosesizează
În caz de necesitate
Se activează autumat
De la interior
Şi pentru cineva anume
Transmit impulsuri erotice
În iatacul de vis a vis
La prezentul continuu
Şi controlează
Viitorul omnipotent
Iscând permanent pasiuni.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paza gândurilor

Opriţi convulsia
Ideilor constructive
În expresii de bonton,
Cuvintele rănite
Vor sângera iarăşi
Abundent printre rânduri,
Poemele scrise cu patos
Renasc instantaneu
Speranţele celor vii,
Garanţie durabilă
Peste clipe inerente,
Viitorul poate să răsară
Cu ascendent benefic
Din cuvinte implementate
Parabola unui ţel superb.

poezie de David Boia (28 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe atunci

Pe atunci Eminescu
Părea un zeu
Blând şi tenace zeu
Motivat şi argumentat
Un zeu inspirat la maxim
Vorba lui era sublimă
Venea din altă lume
O lume depărtată
O lume genială
Însoţită de un ecou enigmatic
Bun şi melancolic tandru şi minunat
Aşa era Eminescu
În vremurile lui bune.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dos

Promisiunile urcau cu liftul
până la capătul răbdărilor
profitând de incompetenţa celor seduşi
nici acolo nu era destinaţia finală
pentru că de acolo se aruncau
pliante cu angajamente
şi slogane imposibil de atins
aşa se amplificau cu fiecare campanie
încât tot mai mulţi credeau
în imposibil în himere
şi angajamente neadmise
ceea ce rezulta pe parcurs
era întoarcerea electoratului pe dos
în stare de surexcitare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surse

Au fost vorbe ancestrale
Dar şi vorbe labirint
Unele îmbrăcate-n zale
Dar de existenţa lor
Se ştie numai succint
Mai sunt vorbele confuze
Şi cele vorbe ce mint
Iarăşi evidenţa lor
Cine poate să-o refuze
C-a scăpat de sub control
Când vorbele deochiate
Vin cu exaltare-n cor
Astea-s toate complicate
Astea şi mai tare dor
Purtând cu sine mesaje
Prin spaţiul exoteric
Răscolind clipe haine
Rătăcind peste pasaje
Performează de la sine
În alt univers himeric.

poezie de David Boia (10 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe traseu

Taximetristul cu mustaţă
Destoinic de felul său
Emite pretenţii din start
El aşteaptă apeluri
Chemări şi invitaţii
Apoi trece la interpelări
Din lista de opţiuni
Nu se mulţumeşte cu bip-uri
El vrea solicitări on-line
Pe lângă toate astea
El are obsesia
Locului de parcare
Aşa parchează mereu maşina
Aproape de bancă
De fiecare dată
În spatele altei maşini
Din lipsă de locuri
Tot timpul e pus pe fapte
Mari sau mici
El le cumulează

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (22 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Privesc cu rezerve
Departe în zare
Şi iată discrepanţa
Insurmontabilă
Oameni infimi
Pe o planetă pitică
Şi peste tot
Universul fără margini
Şi în jur nimic viu
Nici urmă de viaţă
Numai eter
Total relativ
Şi pete de lumină
Sau nori stranii
Din praf de stele

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerin

Un călător la propriu
Spre destinaţie platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele şi aştrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe şi mai sus
În spaţiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul fiinţelor divine.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!