David Boia

Amendamente

Nici vorbă de justeţe
La aceşti posesorii de dividende
Care emit amendamente false
Le răsucesc şi răstălmăcesc
De un sfert de veac întruna
Le promulgă în mod dubios
Aflaţi undeva sus la tarabă
Dealeri oportunişti cu firea
De natură introvertiţi în plen
În subsidiar şi în alte poziţii
Puşi acolo prin metode frauduloase
Pe căi întortocheate dar ilicite
Scot amendamente în favoarea lor
Exclusiv pentru avantaje proprii
Pentru camarila lor meschină
Din care rezultă preocupări indecente
Predominant produc afaceri deocheate
Provoacă stresuri şi răni grave
Produc pagube ravagii ţi distrugeri
Care ne apasă pe suflet şi pe nervi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

După prima cratimă
Primăvara va germina,
O nouă previziune
Soarele saltă pe cer
Globule sacre de jar
Peste idilice zări
Transpiraţia verii
Induce concentric
Surse de abundenţă,
Toamna în ghilimele
Cară cu sine devize,
Testamentul iernii
Prevede în paragrafe
O nouă eră glaciară.

poezie de David Boia (2 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţă

Când e numai una
Poate fi presupunere
Cu ceva probabilitate
De a exista
Când sunt două
Apare ca o singularitate
Când sunt trei
Se împart la doi
Când sunt mai multe
Se despart concomitent
Chiar dacă dă cu virgulă
Diviziunea va continua
Funcţie enigmatică
De numere şi ordine
În termeni tehnici
Sau metaforici
Neaoşă şi imprevizibilă
În variante variabile
Ca o adiere de vânturi solare
Dirijată de îngeri.

poezie de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armă

Conceptul derivă retoric
Din sintagme coercitive
A fost pe vremuri elogiat,
A existat şi-n epoca de piatră
Dar probabil cu mult înainte
În vremuri imemoriale,
Se ţinea în teacă sau tolbă,
Era făcută cu artă de sorginte
Acum a degenerat în permis
Plus o puşcă cu lunetă
Pentru anumiţi vânători,
Deunăzi pornea atacuri feroce
Urmând itinerarul cătări
După o ultimă secvenţă,
Mă tem să nu degenereze
În şiraguri de agresiuni,
Să nu ne mai fie malefică
Să nu ne ucidă fauna şi fiinţa.

poezie de David Boia (5 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă pentru artă

Pesemne selectând frumosul
A apărut sintagma nobilă
De stil artă pentru artă
Posibil din sinceritate
Frumuseţe şi măiestrie
Printre plebei pribegi
A apărut ca preocupare
Poate printre tarabostes
Sau mai încolo la eleni
Sau mai departe în Egipet
Ba chiar în Mesopotamia
Poate peste mare în volbură
Probabil şi mai demult
Încă din comuna primitivă
Expresie inventată expres
Cu model grădina edenului
Cu transmitere dinadins
La izgonirea din raiuri
Asemenea lui Adam
La fel cu cea a Evei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune nocturnă

În toiul nopţii resuscitam
imaginea lunii
pe post sui generis de muză
partea poetică a ei
inclusiv partea nevăzută
că să emane vise de lumini
noi acţionam concentric
undeva la zenit
se desluşea chipul
strălucitor al dimineţii
doar cei inocenţi
şi curaţi la suflet
pot resuscita luna cu brio.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asocieri

Sunt uneori zile de impact
Când ne asociem cu intuiţia
Sau cu pasiunea şi speranţa
Pentru beneficii supleante
Cu intenţia si cu inovaţia
Călăuze idilice de perspectivă
Cu adieri din volbura zorilor
Şi iniţiative în prelungire
Când apar condiţii coerente
Ne căutăm suflete pereche
Printre situaţii emoţionale votive
Ne asociem cu optimismul
După cum ne îndrumă presimţirea
Sau după propria previziune
Să dăm o fugă insistentă în spaţiu
Căutând la steaua dreptăţii
Lumina pe post de îndrumător
Activând tentaţii emergente tari
Inventând combinaţii originale
Căutând conotaţii autentice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţii serafice

Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre şi insistenţă vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistenţă răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potenţial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam şi Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuţii
Va putea rămâne în tărâmul veşniciei
Acolo s-a născut o nouă generaţie de stele
Acolo sunt dimineţi fără apus
În care prezentul se dilată total.

poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Eu nu voi ceda
Nici o zi
Nici o noapte
Nici măcar o clipă
Toate mi le voi asuma
Alături de poeme
Şi aforisme şi stihuri
Nu voi ceda nimic
Din cuvinte şi din expresii
Nici din partea
Nevăzută a lunii
Pentru că în univers
Este prea multă
Materie neagră
Şi mai multă energie neagră
La care nu avem acces
Nici nu le putem defini
Nu voi ceda nimic
Până în ziua de azi.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aztecii

Când trag cu arcuri
Feriţi-vă de trac
Sub pălării imense
Să nu vă fie ciudă
Nici nu le purtaţi
Mânie sau ură
Nici până departe
De Ciudad de Mexico
În insulele Comore
Căutând comori.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!