Diodor Firulescu

Femeie pictată

pentru Adriana

Stau şi îmi ascut creionul
într-o pată a lunii
Şi cu-n vârf de cărbune
penetrez un ciob de hârtie
Dând naştere unui gând...
aşa cum dă naştere o femeie.
Tu o fantomă mai ieri închisă
în sufletul meu
vei avea libertatea să trăieşti
şi să călătoreşti în lumea mea cea vie.
Crini albi înfloresc în ochii tăi blânzi
Şi valul iubirii mă cuprinde
Văzând comete ce ţâşnesc din sânii tăi
sub atingerile petalelor mele ce-mi curg din mâini
Şi plouă cu sfârcurile gândurilor tale valurile mării de stele...
Doar focul iubirii poate stinge
sângele ce-mi arde în vene!
Trăieşte prin mine femeie aici pe pământ, pe lună...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera

De-atâţia ani, te port în mine.
De-atâta timp, încerc a-ţi spune...
Ce simt, ce vreau anume,
Iubirea mea plecată-n lume...
O, ştii prea bine,
Iubirea-mi si dorul de tine,
Chiar şi tristeţea...
Strigă al tău nume.
De atâta timp în visul meu,
Doar o iluzie eşti.
Te ştiu de mult timp!
Te simt a mea!
Dorinţă, vis şi început, himera, stea,
Mare iubire...
A mea eşti... da, eşti fericire...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea fericirii

Îmi poate spune cineva,
Ce este fericirea?
Căci eu, o caut de o viaţă.
Dar ceaţa căutării,
Devine tot mai deasă!
În juru-mi, totul se-nfăşoară în perdeaua de mister.
Tot ce îmi mai rămâne de făcut,
Este să sper...
Plecat-am de acasă,
În căutarea Ei!
Am întrebat mereu de Ea!
Şi unii chiar mi-au zis că au întâlnit-o!
Doar eu nu reuşesc.
De câte ori eu o zăresc
Ea se ascunde.
Dar eu tot sper,
C-o voi găsi cândva!
Poate va obosi,
Tot alergând de mine.
Dar frică-mi este

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Eşti răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzeşte sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai ştiu ce eşti...
Eşti timpul... eşti gândul meu matur...
Sau eşti dorinţa copilului din mine!
Ştiu cine eşti!
Eşti calea ce-o urmez orbeşte
Eşti fiinţa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit şi ai ştiut ca să mă schimbi
Ai depăşit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea şi focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Eşti viaţa însăţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitor de artă

Azi am devenit bogat.
Sunt fericit tot azi...
Tot astăzi, tu m-ai găsit necăutandu-mă.
Erai de-o viaţă lângă mine,
Dar tu stăteai ascunsă printre flori...
Şi te-ai făcut simţită,
Cu parfumul vocii tale melodioase,
Printr-un mesaj copilăresc
Ce aştepta iubirea mea de ani.
Ce mă fac eu acuma,
Căci tu nu ai nevoie doar de apa
Ce te voi face eu, caci trebuie să te sorb
Din potirul recunotinţei.
Iubire, nu-ţi pot da, de la distanţă,
Am luat în mână atâtea flori,
Dar ca parfumul
Nu l-m simţit aşa profund.
Nici una nu a emanat căldură sufletească
Şi nu a izbândit să mă-nfioare.
De-aceea

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţa de afară

Bună dimineaţa!
Mi-ai dat deşteptarea să visez la fel în fiecare zi de acum încolo
Cu ochi închişi, cu ochi deschişi... visez.
Cum am visat mereu.
Visez la o căldură sufletească şi la alinarea sufletului meu!
Încă dorm, dar fără vise
te deranjez. Am treabă.
Afară plouă şi-n casă este întuneric. ca toate ar fi fost ca mine
Se vede-o luminiţă afară, ce-mi dă putere să visez.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă! Alfabetul vieţii mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viaţă.
Şi ne creşti, cum doar tu ştii,
Cu iubire şi dulceaţă!
Tu îmi eşti iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu eşti cartea vieţii mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Şi acum tu, unde eşti?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuţă,
Ca şi la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De-odată, văd fotografia ta şi mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindeşte în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aş vrea să fiu nisipul ce-ţi încălzeşte trupul dezvelit,
Ieşit din marea vieţii învolburată.
Aşvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aş vrea să fiu chiar frumuseţea ta
Şi să mă simt privit şi iubit întocmai ţie, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseţi în jurul meu!
Aş vrea să fiu, aş vrea să fiu, aş vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu braţele-ţi vânjoase şi uită că eşti om...
Transformă-te în ţărmul meu!
Aşteapă-mă să fiu şi fluxul şi refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de fum

Jucăm un rol, în filmul vieţtii noastre.
Tu joci şi lupţi în tot acest timp.
Lupţi, pentru ce?
Pentru a fi înfrânt?!
Câştigi doar pentru o vreme...
Căci tu ai fost chemat pe acest păamânt,
Ca să faci faţă doar luptând
Cu CEL DE NEÎNVINS.
Dar când iubeşti, îţi pierzi controlul
Şi curajul se transformă-n nebunie,
Alunecând, în "CAPODOPERA" ţinutului numit Viaţă.
Eu te-am iubit de când ai înflorit,
Înainte de a prinde rădăcini în mine...
Şi te ştiam deja din somnul meu, din vise...
Şi cine m-ar lua în seamă acum, dacă nu tu?!
Off, Universul meu,
De când m-am confesat că te iubesc,
Mă simt puternic şi vanjos, ca Omul de zăpadă,
Ce stă în vânt şi ploi la poarta sufletului tău...
Iubindu-te, din depărtatare, cu felul meu de-a fi...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!