Doina Bonescu

Sunt jar

sunt jar aprins şi ard în fiecare noapte
În dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Şi tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn întregul univers
Eu scriu şi m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins si ard in fiecare noapte
In dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Si tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi- a rămas
Mă voi topi intr-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu- i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn intregul univers
Eu scriu si m-amăgesc cu visul
De a lăsa in urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpriza dimineţii

Am primit de Dragobete,
Multe flori prinse-n buchete
Şapte ghiocei în soare,
Şi un plic cu o scrisoare:

-Ce mai face Doamna mea?
Pune-ţi ghete şi-om pleca
Pe şosele şerpuite,
Printre creste arcuite,
Urcând muntele de piatră
La cabana suspendată
Patru paşi până la nori
Ce aruncă cu ninsori,
Cât mai bate iarna-n geam
Şi nu-i mugure pe ram.
Liniştea-i deplină-n munţi
Timpul trece fără punţi.

-Ai dreptate, mă grăbesc
Azi, oraşul părăsesc....

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus la munte

Broderie de zăpadă
Şi brânduşe violete
Sus în muntele Sureanu
Ffac decor cu bradul verde.

Şi privind în depărtare
Chipul tău vine spre mine
Nu e cerb, nu este floare
Este doar închipuire

Jos în vale tăietorul
Sparge lemne în mărgele
În cabană îmi sting dorul
Cu vin roşu în ulcele

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspinul amintirilor

L-am cunoscut ieri pe o bancăa
Era o enciclopedie...
Pluteam cu vorba într-o barcă
De la potop la alchimie

Se perindau prin faţă munţii
Cei mai înalţi din ţara noastră
Pădurile pe care hotţii
Le-au capturat şi dat ca şpagă

Trecuse soarele de-amiază
Lalele roşii se înclină...
Noi povestim pe banca noastră
De amintiri care suspină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

aş vrea să-ţi spun
că te inşeli...
că nu-i nimic adevărat
din ce ai zis
dar tac..
privesc in gol
nu am minţit nicicând
e prea târziu acum
să recunosc
că şi tăcerea
e o minciună.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

şopteşte ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
eşti singură mereu pe străzi
şi taciturnă prin livezi...

eu veşnic am oraşul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens şi nu banal.

- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Eşti singură mereu pe străzi,
Şi taciturnă prin livezi...

Eu veşnic, am oraşul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens şi nu banal.

-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

nu mă-ntreba de ce în iarnă, copacii zac trântiţi de vânt
zăpada vine şi aşterne uitări de sine şi cuvânt

nu mă-ntreba... la fel ca tine aştept o nouă primăvară
zâmbind să imi apară chipul ce am iubit odinioară

dar nu apare şi in ceaţă plutesc fantome-nveşmântate
în giulgiu alb-gri de zăpadă şi amintirile-ngropate

târziu apoi la gura sobei încerc cu ultime puteri
s-alung ce-n inimă apasă in noaptea plină de tăceri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veşnic cânt o simfonie
şi singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii mă-nsoţesc
şi prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă şi mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă şi vor să mă vadă

în nopţile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am şi zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!