Doina Bonescu

Tristeţea din adânc

Nu.....
Nu cred că-ti imaginezi
Scriu doar pentru tine
Si dacă intr-o zi
Nu mi-ai citit gândurile
Simt cum cerul
Se prăbuşeşte
-Ai păţit ceva?
Mă intreabă soarele
-Nu... dar văd
cum lumina ta a pălit
Si sufletul meu
Dintr-un râu tumultos
Devine un lac
Unde liniştea
De la suprafaţa apei
Acoperă cu tăcerea ei
Tristeţea din adânc.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
îşi face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
şi văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ţi sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi şopteşti... rămâi

-Rămâi să-ţi pot a spune prin câte am trecut
în viaţa fără moarte şi fără început
ţi-e mâna ca de gheaţă şi-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existenţă a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nţelegi că nimeni nu poate înţelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
îşi face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
şi văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ţi sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi şopteşti... rămâi

-Rămâi să-ţi pot a spune prin câte am trecut
în viaţa fără moarte şi fără început
ţi-e mâna ca de gheaţă şi-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existenţă a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nţelegi că nimeni nu poate înţelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iartă-mă, iubito

Un gând fugar prin marmura cea rece,
Îşi face loc, cu teamă, spre tine astăzi trece.
O pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
Şi văd obscur, lumina cea stinsă în apus.

O floare răsărită din pură întâmplare
In minte imi aduce lumina-ţi sclipitoare!
În candela ce arde la cruce căpătâi,
De dincolo de moarte tu îmi şopteşti... rămâi.

-Rămâi să-ţi pot a spune prin câte am trecut,
În viaţa fără moarte şi fără început...
Ţi-e mâna îngheţată şi-ncremenită pari,
Nu te speria Iubito, nu e nici Iad, nici Rai.

E altă existenţă a spiritului viu,
Ce e transmis prin veacuri de Tatăl către Fiu.
Dar nu-nţelegi, că nimeni nu poate înţelege
Ce a creat Divinul prin propria lui lege.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulpina

-Ce-ai face fără mine
Singurătate vie?
Aleargă si se joacă
Mii raze pe câmpie
Hai vino nu te teme
E jocul meu si-al tău
Si nimeni n-o să ştie
Că-n inimă-s doar eu

De este frig si iarnă
Sau soarele fierbinte
In ochi imi eşti icoană
La fel ca inainte
Pe rani mi-ai pus lumină
De ghimpi m-ai curăţit
Eu sunt doar o tulpină
Tu floarea ce-a iubit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turn de fildeş

Turn de fildeş
Turn inalt
Ce ascunzi inchis
De fapt?
Turn de fildeş
cu zăbrele
M-ai ademenit
Cu miere
Intr-o vara
Dezbrăcată
De principii
Şi morală
Tu-mi eşti astăzi
Dulce.. amară
Amintirea
Dintr-o vară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitând

o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...

zambile şi-arată
albastrul lor pur
ochii albaştri
privesc din contur

adânci ca şi marea
deschişi ca şi cerul
fierbinţi ca şi raza
ce leagă misterul..

sărut în dorinţe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea de sine

Mă pierd în ochii tai
Unde seninul curge
Fără stăvilă....
Adorm la ţărm
Unde uitarea de sine
Mă acoperă ca o mare
Cu flux şi reflux...
Mă regăsesc cu greu.
Vreau să fiu eu însămi
Fără aurul tăcerii....
Întind mâna
Şi-mi răspunde
O frunză de carpen
La margini de pădure
Pierdută şi ea
Sub seninul cerului
Ce curge fără stavilă
Prin ochii tăi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

Când tinereţea ta se duce
Păstrează-mi vad la o răscruce
Si voi veni cu braţ de flori
Cum te-aşteptam de-atâtea ori.

Eu voi fi ultimul invins
De al tău zâmbet ca un vis
Iţi voi păstra in amintire,
Acelaşi chip plin de iubire!

Si dacă soarta a fost rea
Ne-a despărţit când se-nsera
Eu voi veni din nou la tine
In clipa când, nimeni nu vine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tren

Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în şuvoi.

Ultima scară foşneşte uşor.
Trenul porneşte, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi şterge ultimul pas.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!