Poezii de Doina Bonescu, pagina 70
Vesel
si mi-am pus șapca pe ochi
să nu-mi fie de deochi
a zis mama că-s frumos
pică mândrele pe jos!
dar nu știu că-s insurat
am acasă si- un băiat
care-i mai frumos ca mine
e ca maică-sa.. subțire
scriu la versuri in poeme
văd doar zâne printre ele
râde Dumnezeu si tace
ce-i frumos... si Lui ii place!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața fără gară
Vino la mare, hai cu mine,
Alungă umbra din privire
Vom innota in valuri.
Un soare sus ne va zâmbi
Si pescarusi se vor roti
Deasupra noastră.
Vor trece veri si ierni pe rând
Ne vor găsi la fel râzând
Cu inima in palmă.
Tu pentru mine astăzi esti
Ca in frumoasele povesti
O viață fără gară.
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea
Zăpăcită, cu mirare,
Alergând la nesfârșit
Nu știu clipa
De-ntâmplare
Când voi zace
Cu vesmânt
De zăpadă sub coline
Sau sub crengi
De meri in floare
Intr-o vară
Sau o toamnă
Viața mea....
Nemuritoare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieți separate
Ne regăsim in două paturi
Când noaptea trena ei o lasă
Si ne impiedicăm de praguri
Ce-au separat viața noastră
Aceeași casă și alee
Aceeași masă așezată
Dar am pierdut se pare-o cheie
Și avem mâna inghețată
Vag ne zâmbim la o cafea
Si ne dăm "bună dimineața "
Nu știe nimeni că in ea
Se -ascunde disperată ceața
Viața merge mai departe
Ce fericiți ne cred vecinii
Mi-ai fost pe rând si soț și frate
Nu vede nimeni mărăcinii
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitor galactic
Nimic nu este cum a fost, o lume veche se ascunde
Și soarele a-mbătrânit..... cu minus în secunde.....
Privind puțin spre viitor, galactici speră toți a fi
Când Universul va deschide un drum spre stele într-o zi.
Planeta va muri încet, asfixiată-n mii de noxe....
Și vor rămâne pe Pământ figuri scheletice în mostre.
Lugubru sună, evident, dar înapoi nu se mai poate,
Căci timpul are mersul lui și trecătoare-s toate.
Dar, hai, să dăm puțin răgaz pustiului ce vine
Și să privim de pe pervaz spre verzile coline,
Albastru cer, albastră mare și tot ce încă mai respiră
Purtat de dor, purtat de gând cu vântul în grădină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul
era prin anul patruzeci și șapte
când Mureșul secase, fiind secetă în toate
Moldova era arsă, de soare pârjolită
iar ardeleni la masă n-aveau nici slană, pită.
pe drum vedeai copiii mergând desculți și goi
un trecător șoptește... orfanii din război.
din țări străine morții nu se întorc acasă
și Regele se duse când iarna-i în fereastră.
în jumătate secol își schimbă țara fața.
deși intoarsă roata, se pierde-n vânt speranța.
nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
să caute o pâine, când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori și cei ce cred în Domnul
iubiți această țară și dați-i viitorul!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarna
Nu e glumă... nu e toamnă,
A căzut zăpadă-aseară.
Stă Negoiu-n nemișcare,
E polei, venind si ploaie.
Transfăgărășan ingheață
Si așteaptă o povață.
Transalpina stă si ea
Intinsă ca o curea...
Drumul Regelui numită
Când frumoasă, când hulită.
Munții mei cu vârfuri sure
Multi au vrut ca să vă fure
Ruși si turci, austrieci
Si-au frânt aripi pe poteci.
Si acum, nu pot să tac...
Ați văzut picior de dac
Ducând falnic un stindard
Lupul cu un șuierat
Ca să sperie străinii
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovată
Ești un zefir ce-a mângâiat
O clipă părul inundat
De raza lunii ce-a pălit
Când soarele a răsărit
Ești ca un vis ce l-am pierdut
Când ziua-n geam a apărut
Si locul nu mi-l mai găsesc
La gândul tău ușor roșesc
Simt oare că sunt vinovată?
Ti-am dăruit iubirea toată
Este târziu.... e primăvară
Si eu sunt doar trecuta toamnă
Dar pot ca peste ani să sar
Si la chemarea ta tresar
Pot să mă bucur, să iubesc
Nu știi cât pot să dăruiesc
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara
Arunc sclipirile din stele
Pe câmpuri unde neguri cresc
Arunc din gândurile mele
Cuvinte care ard firesc
Si astfel fac din nopti lumina
Din strofe Biblii de altar
Si daruirea fiind deplina
Visez la fel ca si Icar
Am îndraznit, m-am inaltat
Si daca aripi am din ceara
N-am sa regret, am incercat
Sa fiu arcus la o vioara.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violența domestică
Stii tu oare cât te doare
Când o palmă oarecare
Te lovește-n grabă mare?
Știi tu oare că Ionică
Ia exemplul fără frică
De la Ion si dă-n amică?
Lașitate, răzbunare,
Animalic-retardare,
Violență-ncrâncenare,
Toate aspru pedepsite,
Fără stres, puțină minte
Rezolvarea-i in cuvinte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Doina Bonescu, adresa este:
