Doina Bonescu

Albine şi flori

Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Şi-adânc ca un abis

Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Şi norii sunt gata să cadă

Timid un liliac ar vrea
Să-mi şteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură

A reuşit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi şi chip iubit

Speranţa zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aştept să văd în flori albine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţa

cu ochii blânzi de caprioara
şi haina neagra, pana jos
ea singura si-a spus dorinta
-să fiu mireasa lui Hristos!

un trup firav, abia se vede
prin haina neagra ca un giulgi
si glasul stins abia sopteste
mereu povestea lui Iisus!

obrazul ei ca de mătasa
l-a mângaiat oare candva
o mana calda, barbateasca
trezind dorinte-aprinse-n ea?

nu ştie nimeni... numai cerul
şi ochii ei plecati in jos.
sfioasa isi pastreaza taina
şi-o spune numai lui Hristos!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

Am zărit astăzi la masă
Intr-un colţ de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura

S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
Ce frumos este afară.
Adrian eu ma numesc

Am zâmbit şi eu tăcută
Cu un gând departe dus
Avea o cămaşă neagră
Elegant... puţin e spus

Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare... se-nţelege
Am rămas cu ceaşca-n mână
Şi-o cămaşă ce vorbeşte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu... tu dormi

Sărutul tău îmi este casă şi veşnic aşternut cu foc,
La fel cum ard amurguri roşii, la fel cum toate au un loc,
Cu strălucirea din adâncuri şi cu puterea unui crez,
Aş vrea să-mi fii în veşnicie cuvântul sacru scris în vers.

Poeme au fost şi încă-s scrise de anonimi sau autori.
Eu voi păstra gândul doar ţie, deşi când scriu... ştiu că tu dormi.
La casa noastră din câmpie unde se-aşterne toamna blând,
Este doar liniştea stăpână şi rar vin adieri de vânt....

În rest sunt toate cum le ştii, cu roşu pal aprins pe faţă
O tufănică a-nflorit în colţ stingher în discordanţă,
Cu galbenul de la cireş şi frunza viţei din cerdac
Lângă portiţa ce-i blocată de ram întins de lliac.

Când scriu... tu dormi, priveşti din cer seninul lumii trecătoare
O rândunică are cuib chiar lângă uşă, la intrare....
Poate-ntr-o zi în zbor pe-o rază, când Luna bolta o veghează
Îţi voi trimite o scrisoare cu ochii care lăcrimează.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul

Nu te cunosc...
Şi nici n-am să te cunosc vreodată,
Dar m-am simţit înviorată,
De versul lin ca un suspin,
Pe care-adeseori anin
Din ziua mea, o clipă doar,
Ca o petală în altar,
Sfinţită fiind...
De gândul tău trimis în dar!

poezie de Doina Bonescu din Autoportret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Flori de măr într-o grădină
Răsărite-s din tulpină,
Pe crenguţe înnegrite,
Ca şi noţile cernite.

Albă-roz, fragedă floare
Cu cine te-aseamăn oare?
Şi-mi duc gândul înapoi,
Cu paşi mici printre trifoi.

Floare roză, tu mă duci
Cu gândul la mere dulci,
Le lua tata cu o scară,
Le punea mama-n cămară.

Tata nu-i, nici mama nu-i
Floare eşti a nimănui,
Înflorită-n primăvară
În grădina de la ţară?

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Girul

Am aşteptat să-mi scrii
Trei rânduri pe o carte...
Voiam să am girul tău
Să prind incredere in mine
Sau poate ai dreptate
Nu meritam.
Prea aprigă dorinţa
De afirmare.....
A fi valoare nu-i usor.

Să muncesc mai mult?
Talent ai sau nu....
Simplu.
Nimic nu-i complicat
Dar trebuia să-mi spui
Aş fi-nţeles
Si nu mă supăram.
Am aşteptat să- mi scrii
Trei rânduri pe o carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lup de mare

Ştii că ai puţin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare

Si aşa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai şoptit că mă iubeşti
Ca pe-o zână din poveşti

Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu

Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbeşte, eu ascult
Timpul meu e la trecut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană între munţi,
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni şi ciute iuţi.

În iarbă mi-am lăsat un zâmbet,
Indescifrabil, de Giocondă.
Pământul este încă umed,
Brânduşele îmi cer o odă.

Brazi verzi în umbrele-nserării,
Prindeau luminile în cete
Şi gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

şi dacă râsul de copil,
îţi dă o zi cu cer senin,
dacă pe iarbă ai călcat,
dacă în râu te-ai dezbrăcat,
dacă o ploaie te-a udat,
daca -ai trudit.... şi ai iubit...
vei fi un om ce a trăit
din plin... şi împlinit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!