Doina Postolachi

Captive

în nerostire,
cuvintele se îmbolnăvesc.

Cuvântul nerostit
e ca o pasăre în colivie.

Oricât de frumoasă
ar fi
această pasăre,
locul ei e altundeva.

I-am putea reda
libertatea
în necuprinsul cerurilor
pe hârtie.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele dor în gât

Ca şi cum
ar creşte din gât.
E ca şi cum
rădăcinile lor
ţi-ar străpunge pieptul.

Din voci,
încolţesc tăceri
dese
şi umbroase.

Vor fi zile însorite
şi săptămâni înnorate.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt ca paşii

Cu cât sunt mai aproape,
cu atât sunt mai puţine.

Vocea este un cameleon
care îşi schimbă culoarea
în funcţie de emoţii.

Cuvintele
sunt hăţişuri,
în care acest cameleon se ascunde.

Iar ochii -
ochii sunt apa,
în care Vocea se oglindeşte,
atunci când îşi schimbă culoarea
în cea mai întunecoasă
emoţie.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt schimbătoare - ca şi oamenii

Şi cuvintele au
(cel puţin)
doua feţe -
ca şi oamenii.

Cuvintele azi pot spune una,
Mâine - alta.

Cuvintele sunt oglinzi.
Vedem în ele atât,
cât ne lasă
sau nu
Lumina.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Câte cineva închide ochii
şi-şi aminteşte răsăritul,
şi pescăruşii, şi marea.

Câte cineva mai vede
un asfinţit.

Câte cineva –
asfinţeşte.

Părul nostru se hrăneşte
cu gândurile noastre.

Fără îndoială,
Poetul
e om străvechi
şi ascunde multe gânduri
şi multe taine
în pâcla deasă a pletelor sale.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţele se măsoară în timp

Dar dacă am măsura timpul
în cuvinte,
poate ca distanţele s-ar scurta.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E periculos

să mai fii, azi,
cuvânt frumos.

Exista o inchiziţie
şi printre cuvinte.

Cuvintele
se ascund,
de frica tăcerilor.

Sunt din ce în ce mai puţine
cuvinte frumoase.

Pentru că sunt
vânate şi ucise
de tăceri invidioase.

Tăcerile simt
ameninţare:

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi mulţumesc hârtiei

pentru gravitaţia pe care o are
Şi pentru care
nu se desprind
şi nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăştie
pe jos, să le călcăm în picioare.

Îi mulţumesc veiozei
care luminează ca un soare
şi încălzeşte consoanele
să încolţească
în vocale.

Le mulţumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide ţestoase.

Îi mulţumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de molii

Toţi ne iubim
cel mai mult, unii pe alţii şi pe noi înşine,
după ce moare cineva.

Iubire de Molii. Instinct de molie.

E ca şi cum am roade dintr-un pulover
exact în locul unde este inima.

poezie de Doina Postolachi din Poeme cu molii (2011)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşierului, Poetului

să-i fie nevastă
orice copilă-i place:
şi să fie
cea mai frumoasă,
cea mai plăpândă
fecioară,
mezina –
curată,
ca lacrima:

Poezia.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!