Poezii de Doina Postolachi, pagina 3
Poezia
A începe să scrii o poezie
e ca și cum ai flirta
cu o femeie.
Poeții
iubesc poeziile capricioase,
Pentru că au ocazia
să se îngrijească, mai mult,
de ele.
Să le intre în voie.
Să le dăruiască
bijuterii de metafore
frumoase,
să le împodobească zâmbetul.
O poezie frumoasă
e ca o femeie:
Nu cedează ușor
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Regretele vor crește
Vor trece luni
și vor trece ani.
Și va fi un capăt de drum
la care timpul
se va opri
uitându-se în urmă
la pădurile de cuvinte
și la spânzurații cu piepturi sparte.
De acum, Singurătatea mea
e un sat pustiit.
Peste noapte,
Toate Cuvintele l-au părăsit.
Poate au fost asuprite
de tăcerea cotropitoare.
Poate că au căpătat alte înțelesuri
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea
e praful și rugina
care le mănâncă oglinda,
când ne temem
să ne răsfrângem în ele.
Poate că și ele,
cuvintele,
sunt praf și rugină
care tulbură adâncurile
atunci când se oglindește
în ele
tăcerea.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul unei poezii e ca un ceas de mână
E nevoie să funcționeze corect
și să indice exact
intervalul unei idei.
Poate că gândurile
nu curg neapărat într-o singură
direcție sau o ordine
exactă,
poate, chiar,
se derulează înapoi,
- ca busola unei emoții -
sau minutele au în ele orele
ca un ghemotoc de timpi.
Dar, pentru că poezia
nu are vârstă
și niciodată un cuvânt scris
nu este spus
prea devreme sau prea târziu,
ea
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuvânt - O ușă
Prin care îți vin în întâmpinare.
Prin care
îmi ieși în întâmpinare.
Deși suntem față în față
cu același adevăr
(ușa, cuvântul),
pentru mine, are un sens,
pentru tine, altul.
Eu îți anunț venirea mea.
Tu -
plecarea.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a cincea
Afară e vreme rece și ploioasă.
Îngerii tușesc,
limba lor e galbenă, de febră.
Și limba mea e galbenă.
Dar nu de febră
gura mea radiază lumină.
Din gură, ies cuvinte calde.
Pe cerul gurii mele,
se topește, lipită,
o vitamina "C".
Vitamina radiază, pe cerul gurii mele,
ca un soare.
Ar fi de ajuns doar să zambesc,
și aș face ziua mai luminoasă.
Iar pe cei din jur
aș putea să-i încălzesc
cu o singură vorbă.
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopțile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a treia
Vecinii bat, speriați, în ușă.
De undeva, iese fum mult
și miroase a cărbune.
Poate și cămașa din balcon
bate cu o mânecă în geam,
încercând să-și trezească stăpânul.
Poate că și o rază de soare
își întinde mâna prin geam
până la focul din casă.
Poate că și timpul trece încet,
ca să ajungă,
înaintea lui,
batăile în usă ale vecinilor.
Batrânii bat la uși.
Speră să le deschidă cineva,
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopțile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Doina Postolachi, adresa este:
