Doina-Maria Constantin

În umbre se stinge ultima zeiţă

Când cea din urmă strălucire a stelei cade
şi-ntunericul apucă-n ghiare universul,
înstrăinat şi plin rămâne în crepuscul,
sufletul sufocat printe umbrele-n cascade.

La dilatarea umbrelor pictate-n posade
se stinge-ncetişor ultima zeiţă de dor,
mintea liberă devine aripă de condor,
intelectul lasciv se refugiază-n Ade.

Amabil şi amăgitor se-apropie Morfeu,
prinde avant, apoi zboară peste umbre şi-n zbor,
retează orice capcană seculară din sobor,
răpit de libertatea unui vultur fariseu.

În amintiri se pregăteşte a se întoarce
la calea îngropată sub lespezi prăfuite,
cu orice pas adăugat în clipe-asfinţite,
scanând pânza dezolată, ca zeiţa Circe.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger cu plete mângâiate de soare

Poezie dedicata medicului meu curant - Donatella Passera
Mulţumesc din inimă pentru tot ce faci, Donatella!

Un înger solitar nu vei întâlni,
De-l vei vedea să ştii că-i doar o aparenţă...
El în contact va fi în permanenţă
Cu alţii ca şi el în nevăzuta prezenţă.
De nouă ani ba chiar mai bine,
Un Înger cu plete mângâiate de soare
Paşii-mi însoţeşte cu dragoste mare.
Îngerului drăguţ din cale-afară
Ce adesea uita numele-mi de famile,
Din gânduri de bine i-am ţesut o maramă
În cosiţe i-am prins-o cu parfum de magnolie.
Nu odată, Îngerul, cu profesionalism mi-a indicat
Uşa ce trebuia să deschid neapărat,
Sănătatea să-mi recapăt ca maximă trebuinţă
Fricile să le-nchid într-un sipet ferecat,
Ca apoi să uit de-a mea nesăbuinţă.
Înger cu plete rupte din soare,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger violat

Creioane colorate aruncate la coşul de gunoi
urâte desene negre împrăştiate pe duşumea,
copila tremura de parcă ar fi văzut un strigoi
şi-un nod gordian de lacrimi amare vocea-i sufoca.
Vino copilă în braţele-mi calde, nu mă-ndepărta...
Să-ţi iau durerea toată, să te-nalţ aş vrea,
căci tu eşti carne din carnea mea.
Ce demon al nopţii făptura ţi-a cuprins
şi aripile fragede cu-atâta durere ţi-au frânt?
Ale mele aripi să le dividem dinadins,
pe locul liber să plantăm răşină-de pământ
tristeţe şi durere să aruncăm în zenit
şi-n bucurie să învăţăm din nou să zburăm...
Deşi peste mine gândul se-aşază troenit,
de la soare-răsare raze de aur cu nesaţ să furăm.
Copila mea, stai liniştită, vreau doar să-ţi schimb hăinuţele...
Nici o vrăjitoare ori vreun monstru nu te vor mai atinge
căci magul o vrajă a făcut şi pe vecie i-a închis în temniţele
castelului pierdut în negură de timp... Nu mai plânge,
lângă tine e acum un înger păzitor ce te va proteja

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

Tu, slujitor al slovei,
fiecare literă îmbraci
în lacrimi amare
sau sclipiri de aştri,
transformi versetele
în respiraţii de borangic
şi colorezi frazele
din sceptrul metalogic,
cu esenţe de bujori
albi, roşii sau corai,
eclozaţi în idele de mai.
Permuţi cuvintele
cum viermii de mătase
se schimbă-n fluturi
cu aripi decorate,
ce vor zbura cu gândurile
pierdute pe buzele lunii,
în nopţile fermecate
de cântul stelelor gingaşe
şi...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula de vis

Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer şi mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene şi căluţi-de-mare.

Păşeşte pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, duşman al fiinţei,
Mergi în căutarea graniţei de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinţei.

Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul şi safirul mării de gânduri.

(Despre insulele Eolie- Italia)

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune şi frumuseţe

Între crăpăturile unui zid,
o panseluţă înflori în spaţiul arid.
Văzând-o, de îndată am înţeles
că de la cele mai simple
la cele mai complexe,
lucrurile universului conţin
frumuseţea stării de agregare
dând întregului univers amploare.
Atomul neasociat, nimic în sine e...
Frumuseţea-i bucurie,
bucuria-i ambasadorul porţiei de fericire.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

În noaptea asta cad
picături grele de jad,
ca bucăţi de lemn tăiat
din abis fortificat,
pe o mână acum deschisă
dar de fel mereu închisă.
Strada-i pustie şi universul e gol...
un dangăt de clopot se-aude uşor...
O strofă se exilează din mână,
bătaia de armă pare stăpână,
spre păsări golaşe se-adună
şi râuri formează-n cunună,
pe fruntea-mi se-aşază nebună.
Dar cărui loc aparţine exilul?
De ce trebuie să-nghit pelinul?
Unde locuiesc nelocuitorii Pământului
ce-au părăsit sălaşul mormântului?
O formă de pahar are lumea
c-un văl susţinut după gât...
Eu beau din iubirea eternă,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluită în Lumină sunt

Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creştine,
să-mpărţim lumii o felie de pâine
şi-un pocal de vin roşu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoşii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
şi-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o aşez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paşte, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invoc ploaia de flori

Când sufletu-mi incandescent de dubii
zboară printre misterele de foc
şi lamele roşii rănesc orice surâs în dodii,
purced în voiajul sinelui prin Ţara de Foc,
în timp făr'de timp, pierdute corăbii.
De pe feţe înfricoşate,
apa divină îndepărtează
perverse noroaie atoate,
şi de-ndat' mă transform în verde sfârlează.
Ca un copil ce priveşte viitorul plângând,
sting timpul, invoc ploaia de flori,
în nefericire să nu ne lase murind,
ci viaţa să schimbăm în calde culori.
Ajung apoi acolo, apostoleşte,
unde în cânturi îndulcite de speranţe,
fiecare destin se întâlneşte.
Simt încă parfumul petalelor salvate,
fiinţa-mi radiază din nou de dorinţe uitate.
Cu piciorul ating capătul de drum,
cu braţe verzi, spice de lumină culeg,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Mă tem că, dacă m-ai iubi,
mi-ar exploda tâmplele de atâta fericire...
Tâmpla dreaptă mi s-ar prelinge pe sâni şi pe coapse
şi s-ar scurge într-o crăpătură de pe podea,
ducându-se apoi la Muma Pământ...
Tâmpla stângă s-ar desprinde de mine şi delirând,
ar pluti în neştire până când s-ar izbi de o stea...
Totuşi, te rog... iubeşte-mă!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!