Doina-Maria Constantin

Unirea-i lumină sacră

Sunt clipiri boabe de smirnă
Când suflete mână-n mână,
Schimbă clipa-n ani-lumină
Şi durerea în cunună.

Cununa e românească,
Unică, nepreţuită,
E alba floare domnească
Cu iubire miruită.

Cu mâinile-mpreunate
Jucau hora înfrăţirii,
Suflete-n afinitate
Sorbeau vinul nemuririi.

Vinul din ulcele sfinte
Păstrate de generaţii,
Pulbere de oseminte
Zămislită-n dalbe graţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea-n simţire e-al nostru pilastru

În zori de zi, al meu suflet de dor mânat,
Şi-a pus în tolbă ca şi merinde de drum,
File de istorie culese din scrum
Şi din ochiul destinului încercănat.

Fruntea-mi obosită cu drag mi-a sărutat
Şi mi-a promis că-n curând se va întoarce,
Lâna din caier nu va-nceta a toarce
Cât încă mai e sânul ce l-a alăptat.

Năpasta se abătu peste-omenire,
Îmbrăţişări jerfim pe altarul vieţii,
În măşţi se prelinge roua dimineţii,
Celor vii le facem sfânta pomenire.

Doar sufletul se mişcă în libertate,
Nu te întrista când corpu-ţi părăseşte,
Pâinea iubirii în fraţii tăi dospeşte,
Apoi se întoarnă cu acuitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare pentru Nicoleta

În acest an îmi eşti departe
dar Domne, cât poţi fi de-aproape!
Trăieşti aici în inima mea,
mă luminezi precum o stea!
Prietenia ce durează din copilărie
rămâne veşnic o făclie vie
şi nu contează că eşti aproape sau departe
că-ţi vreau bine o ştie inima ce bucuroasă bate.
Bate acum la ceas de sărbătoare
şi-ţi spune că-mi eşti apă adăpătoare
de tot ce e frumos pe lume
şi cingătoarea dăruită pentru noi anume
ce viaţa protejează de asprime.
Cu dragii tăi serbează azi în bucurii
eu te aştept Nico să-mi vii!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej crepuscular de senzaţii

Amestecându-şi esenţa
cu eternul parfum al frunzei de mentă,
spuma de căpşuni la orizont se topeşte
salvând aparenţa,
lumea reală devine absentă,
zborul sufletului cinsteşte.
E dulceaţa ultimelor raze de soare,
spirale de foc printre verzile covoare persane,
vaporoase perdele transformate-n mătăsuri,
stropite ici colo cu fulgi de aur din versuri.
Pulpa suculentă de pepene galben cu aromă consistentă
ne transportă în lumea ideală aparentă,
căpşuni apetisante pe buzele-ţi roşii
deschid porţile seducţiei făcându-ne intrare
în edenul strălucirilor crepusculare.
Corpuri bronzate scăldate în mare
şi-apoi, de cealaltă parte a vieţii,
trecători grăbiţi, ciudaţi şi timizi
într-o aparentă pace,
căci mai mult sau mai puţin,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de cuvinte

Vârtej de cuvinte unde,
unica semnificaţie comprehensivă
e căutarea unui suflu de vânt
ce ia cu el frunzele seci de cuvinte...
O suflare de vânt
cu care să te ridici din cauzal,
din rutină sau prozaicul banal...
O boare de vânt
care să strivească indiferenţa,
să blocheze acea vâltoare de cuvinte
rostite înaintea unei oglinzi,
precum lupii ce uluie flămânzi...
O adiere de vânt
ca o mână ce poate mângâia
obrazul de ceară al singurătăţii
şi sufletul obosit a dezmierda.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de pace şi splendoare

Sunete armonioase ce-mi copleşesc inima,
Misterul cuibărit în culorile unei picturi,
O lacrimă ce-şi strigă bucuria sau patima,
Clipe zdrenţuite ce lasă grăbite minuturi.

Chemarea speranţei, valul ce se rostogoleşte,
Pulberea de stele ce fardează cerul de vară,
Picături mărunte de ploaie, căzând mocăneşte,
Sărutări pasionale pierdute într-o gară...

Ascult încântată aceste voci, zbor peste toate,
În mine le-ajung ca pe o smoală strălucitoare
Ce mă-nvăluie scoţându-mă din captivitate,
Ducându-mă într-un vârtej de pace şi splendoare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa poate fi doar respirată

Mă-ntreb de viaţa e un laitmotiv
când mă trezesc zâmbind fără motiv
şi navighez în trecut fără respiraţie
lipsită fiind de inspiraţie.
Observ primele schimbări fără patimi,
doar uneori cu ochii brăzdaţi de lacrimi...
În faţa primelor transformări evidente,
ochii se predau privind noul portret
şi gândurile în labirituri se pierd.
Se scurg anii cu iuţeală,
aş vrea să-i opresc dar reflectez
şi până la urmă cedez.
Trec chiar şi zilele întunecate,
printre râuri limpezi şi zbuciumate
pecetea-nsângerată o lasă,
inima se reanimează, sufletul se clatină.
Câteodată viaţa-i ipocrită,
la masa verde joacă, nicicând adormită,
destinul pentru fiecare scrie,
ironică aşteaptă reacţiile nostre,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vid de minţi

Bâjbâim în această realitate
de tumultuoase privaţiuni,
bogată în artificialitate
tapetată cu roşii minciuni.
Idealuri crezute infailibile,
inimi împietrite rămase pe un pod glacial,
rătăcim într-un tablou psihosocil
sau blocaţi într-un golf special
cu vid de minţi... deci stăm cuminţi
că-i vid de amprente şi vid de dinţi,
e vid de orizont deci... vid de minţi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul stă-n a ta putere

E lumea-ntreagă-nveşmântată-n pâclă
Dar după acea perdea veghează o faclă
Ce ţese din lumină o speranţă
Cu flori de măr si cu a lor fragranţă.

Omule,-ţi sărut genunchiul scrjelit,
Iţi văd sufletul curat, azi dezvelit,
Şi fruntea-ţi aplecată-n rugăciune,
Un pui de leu, deşi în sfiiciune.

Tu ştii că sacrificiu-i floare rară,
Dar o găseşti mereu în primăvară.
Eu ştiu, e-o primăvară cam ciudată,
Nu ai gândit să o cunoşti vreodată.

Bolnavă a sosit dar parfumată,
In lipsa ta, se simte izolată.
Prin geamul casei tale iţi trimite
Speranţe în iubire-nmugurite.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, creştine, la cişmea

De pietre arunci peste mine,
durere nu simt, ci iubire.
Nici zgomotul cetăţii nu se-aude
doar dangătul suav din turla bisericii
aşază cununa de summa cum laude,
sufletul liniştit savurând laptele stâncii.
Timpul, păşeşte şi el în vârful piciorelor
să nu rupă tăcerea ce-a creat
albe şi roşii hotare ale stelelor.
Sunt stele ale Crăciunului adorat
ce apă-au băut din lingura -zânelor
şi zarea în culori au îmbrăcat.
Steaua călăuză mă poartă la locul sfinţit şi cu dor,
pe braţe de suflet să primesc
Copilul născut, nu făcut... Salvator.
E pace celestă în inima mea,
din ea îţi ofer necondiţionat...
Vino, creştine, la cişmea,
apa mântuirii şi-a iubirii bea, emoţionat!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!