Doina-Maria Constantin

Visâd că trăiesc într-o pictură

Scene deja trăite sunt zilele mele,
trec în viteză, mereu mai egale,
caut un refugiu pentru a nu gândi,
de durerile mele am uitat a vorbi...
De prezenţa mea viaţa-am vitregit,
mă-treb uneori, cu mine am greşit?
Iarăşi liberă să plec în zbor aş vrea,
să fiu din nou o verde rămurea,
să mă-nvelesc cu infinit,
să-mi las în urmă trupul smochinit.
Cu mine-aş lua un râset de copil,
lacrimile de bucurie să-mi fie exil.
Piramide de gânduri azi mă năpădesc,
trec pe neaşteptate pe tărâm nepământesc
visând că-ntr-o pictură traiec.
Culeg culori din pajişti înflorite,
sufletu-mi tapetez cu lumini primenite.
La mine gândesc fără ranchiună,
fluturi multicolori mă ţîn de mână.
Răsăritul unei noi zile-i aproape,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul e fericit pe deplin

Cum lumina dimineţii
înseninează marea cristalină,
ochii tăi plini de graţii
peste lume fac o trambulină.
Inimile altora înseninează
şi o prea frumoasă sirenă
în faţa ochilor defilează.
E viziunea ce poate apărea
doar celor care pot a visa.
E un miracol atât de special
că imediat ce dispare,
răul apare semeţ, triumfal
şi teama prinde amploare.
Nimic nu e în bezna bolnăvicioasă,
soarele din nou se va întoarce
ne zice speranţa cuprinsă de angoasă.
Între timp însă frica deja e sosită
în sufletele celor ce-au chemat-o,
liniştit stă însă visătorul aşezat pe o clipă,
dispus să aştepte lumina în cupe de dor primenită.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajul către viitor

Provocăm viitorul utilizând la maxim prezentul,
Iubirea Universală sperând să găsim,
în voiajul către viitor purcedem deşi uneori nu-l dorim,
gândind că-i mai bine aici să rămânem trăind momentul.
De iubirea tuturor înconjuraţi, convinşi că nicicând
nimeni nu va dispărea şi timpurile bune vom păstra
decât s-atingem întunericul unui mâine plângând,
nefiind poate în măsură clipele negre a gestiona.
Nu te încrede în totalitate dar încearcă!
Ai frică de moarte?
Nu trebuie căci ea e adevărata pace,
e sora ce va răspunde întrebărilor noastre vorace
cele mai de neconceput dar mai întâi de toate,
merităm să trăim viaţa negândind la moarte.
Ne naştem o singură dată
dar murim de multe ori pentru a renaşte
până când moartea făr'de-ntoarcere,
în ceruri ne va recunoaşte
prin pacea şi răspunsurile avute la întrebările toate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidesc realitatea mea virtuală

Vântul mişcă frunzele
şi micile ramuri,
pictând pe cerul albastru
multicolore dansuri
în nuanţe de verde
stropit cu cristale de soare...
Şi totuşi, nimic nu există...
iar eu continui a inventa
lumina şi culorile!
Zidesc
realitatea mea virtuală!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri de roze galbene

Printre fire de sentimente trăim
capitolele unui scenariu urmărim.
Prea mult poposim într-o poveste goală,
ne afundăm în lumea zgomotoasă reală,
într-un moment ce nu mai curge,
îngheaţă apusurile şi le stinge.
Noi camere albe să căutăm
cu stucaturi de aur să le decorăm
ferestrele apoi să le aruncăm
vântul să îl respirăm.
O grădină şi un labirint să ne regalăm,
pân'la bătrâneţe să ne jucăm,
în fiecare zi să ne-alergăm,
ziduri de rose galbene să-mbrăţişăm
şi cu-ale lor petale, scuturi de iubire să creăm,
visele ce vor veni, să le protejăm.
În trişti, nefericiţi să nu ne transformăm...
Atitudinile şi numele să le schimbăm,
briză şi siroco, ţărm şi val să ne chemăm.
N-avem forţe să ne-ntoarcem înapoi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cucului (Buna Vestire)

Când iarna era pe sfârşite
şi natura toată-ncolţea,
în clipe de cer blagoslovite,
pe-o rază de lumină divină,
Îngerul Gavril cobora în cetatea Galileea
şi-n casa feciorei Maria intra.
Cu glas cristalin îi anunţa
că va naşte pe cel mai în vârstă decât ea
şi Născătoare a Născătorului se va afla.
Tânăra fecioară, în simplitatea ei,
prăpastia deznădejdii şi muntele mândriei
cu umilinţă şi pioşenie a depăşit
şi cu voia Sa, Hristos s-a zămislit.
Ca şi atunci, în vremi străbune,
azi cântă cucul al său nume,
primul cântat din acest an,
al zilelor prea sfânt sacristan.
Buna Vestire să-ţi coboare-n suflet,
din gânduri şi fapte bune să-ţi faci buchet,
fii umil, iubitor şi mărinimos

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluită în Lumină sunt

Învăluită în Lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
Alături de mine vino, creştine,
să-mpărţim lumii o felie de pâine
şi-un pocal de vin roşu de sânge
trupul lui Iisus azi nu plânge.
Pentru noi păcătoşii El a Înviat,
mâinile lui Pilat a spălat
şi-n suflete negre a adus
Lumina divină de sus.
E bucurie în sufletul meu,
o aşez cu coroana de flori pe al tău.
Învăluită în lumină sunt,
cu păsările cerului cânt.
E Paşte, e lumină, e destin,
Lui, cu smerenie mă închin!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide, Doamne, cerul!

Închide, Doamne, cerul deasupra Ucrainei,
Să nu mai cadă bome flămânde de vieţi pure
Şi-ntoarece Doamne roata, ne pune-n mâna soartei
Pe care tuturora ne-ai dat-o ca sâmbure.

Avem un singur soare şi o Planetă-Albastră
Ce astăzi e-n derivă, nu-şi mai găseşte drumul,
Un înger decăzut se crede omul-orchestră
Ce schimbă zorii zilei în beznă sau crepuscul.

Duhoarea de carne arsă şi sânge înăcrit
Tronează peste oraşul ce-a devenit un vis,
Chiar şi timpul fără timp, cu moartea s-a încuscrit,
Speranţe leşinate zac pe-o margine de-abis.

De fumul negru-nvăluit, un ursuleţ de pluş
E-acuma trist şi-nstrăinat de-un râset de copil,
Din braţul mamei fără viaţă cade-un bebeluş,
Ai grijă de el Doamne, de azi, e-al Tău pupil!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Ta e calea învierii

Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaşte moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiţi seminţe de speranţă
şi mângâierea Ta ne e preexistenţă.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrăţişează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
ţesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi păşesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spaţiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreţia cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt şi eu în grădina Ta,
micuţă sunt şi mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ţi port e un blazon heraldic

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!