Doina-Maria Constantin

Deziluzie

Vântul solfegia, păru-ţi răvăşeşte,
străîn eşţi de tot şi fără greutate,
coroana spinilor în florile de cactus
s-a întrupat în tine, mişeleşte.
Pacea pădurii ochii-ţi infrunzeste,
devinind ferestre în regatul morţii.
Indiferent cultivi pasiuni bolnave,
dureri şi rânjete cresc în proporţii.
Eşţi gol înşelător, nimic din ce păreai...
Răcoarea ce coboară nu stinge a ta arsură,
nici cerul nu te-atinge, departe-i a sa mână,
iar capul tău frumos ce-atârnă,
nu mai zăreşte aurora ce-ţi era cândva cunună.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!

Sub cerul meu strălucitor din miez de zi,
Păşesc râzând în poiana cu narcise,
În depărtare zburdă veseli albii iezi,
Gândurile-mi fluturi se opresc în vise.

Pătrund agale în liniştea-mi plăpândă,
De mână mă ţine El, Dumnezeul meu,
Din raze de soare îmi face ghirlandă
Şi-mi ţese din spice adorat macrameu.

Smerită-ngenunghez, de bucurie plâng,
Părinte Ceresc, în mine te regăsesc,
Plăpând dar verde viu lăstar mă simt în crâng
Şi parcă-aş fi chemat de clopot strămoşesc.

Atâta pace şi lumină Tu îmi dai
Şi mă înveţi să-mi duc crucea cea promisă,
Smerit eu te urmez Doamne, aici să-mi stai,
În inima-mi, punte a Cerului abscisă.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar împreună vom învinge

Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzeşte şi-o lasă în grădină,
Ne spune-n taină că doar speranţa e herede
Iar teama-i pentru suflet ucigaşă toxină.

Sunt străzile pustii, oraşu-i doar o lespede
Fiecare om visează la o girodină,
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzeşte şi-o lasă în grădină.

Îmbrăţişări şi atingeri de buze fragede
Ne sunt acum imagini de-o simplă copertină,
Nu ne întristăm, exemplu ne e Diomede
Uniţi şi încrezători vom rupe acea cortină...

Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sărutul nu-l uita

Poţi uita primul sărut sau primii fluturi în stomac,
Poţi uita poala măicuţei cu-al său parfum ambroziac,
Poţi uita prima rafală când vântul te-a doborât
Sau durerea sufletească ce în neant te-a coborât.

Uită răutăţi de om abătute peste tine,
Spre iertare-i primul pas ce doar ţie îţi aparţine.
Uită noaptea fără stele când dorul te sfârteca
Şi-acel timp necruţător ce viitoru-ţi amaneta.

Poţi uita îmbrăţişarea ce ţi-am dat în zori de zi,
Ori dorinţele murite sub acele grele lespezi,
Poţi uita sau pierde-n hău filele din cartea vieţii,
Doar surâsul nu-l uita, e Craiul Nou al Dimineţii...

E Luceafărul de zi ce deschide o fereastră,
Unde tronează iubirea pe o aripă albastră...
Surâsu-i cheia de aur ce deschide inima,
Schimbă clipa în bucurie, linişteşte patima.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcea deşteptare a inimilor adormite

Mai cade încă bruma-n noapte, aparent vorace,
dar îndulcit, aerul inofensivă o face.
Iarba şi florile acum nu mai îngheaţă,
perluţele sunt parcă înşirate pe aţă.
Sunt picături precum lacrimile
unei femei dezamăgită-n dragoste,
ce şi le usucă consolându-şi gândurile
că din nou va răsări soarele în stanişte.
Pe corzile timpului renăscut,
natura cântă melodii armonioase
căci mantie de verde crud şi-a pus pe lut
zâna primăvară, nascuta din gerul trecut...
Îmbrăcat în verde, albastru, galben,
vântul coase-o armonie de Chopin...
Adagio, pe narcisa imperială
inima candidă se aşază ca o bănuială,
razele strălucitoare învăluite-n eşarfa solară
îşi împrăştie printre brazde lumina boreală.
Frumoasă eşti tu, primăvară,
proaspătă şi parfumată ca fecioara codană.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, frumoasă doamnă

Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranţe-n gând,
În dureri şi lacrimi,
Speranţe dar şi patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Şi ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ţi de dor
În freamătul uşor
Al frunzei de arţar
Să ne-nălţăm altar
Spre cerul de cleştar.
Îţi mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăşi fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraţilor de neam şi sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcuşul lui Porumbescu s-a prelins

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul destinului

Tăcerea întâmpină visul înfrânt
pierdut în parfumul de briză al mării,
pluteşte-n văzduh atigând un cuvânt
şerpuitor prin pădurea sfârşitului verii.
Răsăritul e însăşi apusul ce-alunecă trist
în golul profund al neînţelegerii,
tot ce-i acţiune devine egocentrist,
fiinţa lumii se-afundă în antimemorii.
Gândul aparent obosit găseşte surpriza
şi-n profunda luciditate se-arată umilinţa.
E rechemarea impecabilităţii
ce-n nuanţa lacrimii descoperă culoarea vieţii
ascunzând durerea singurătăţii.
În oglinda momentului din urmă nu mă regăsesc,
doar căldura din ecoul destinului eu doresc,
care fatal la mine se-ntoarce
cu al său mesaj pentru eternitate,
ca o promisiune îmbrăcată-n divitate,
că adevărul va încredinţa fericirea
acum şi peste poate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul verii în suflet

Ca un copil râzgâiat
plânge timpul înscăiat
căci vara în avans e de pripas,
oprindu-se pentru un meritat popas.
Dar ea se va întoarce,
de mână o voi prinde,
firul vieţii împreună îl vom toarce
până la fine parcursul vom cuprinde.
Dar până atunci, cu vara trecutului rămân august,
niciodată uitată, nicand fără gust,
ca-n cântecul "aroma gheţii fierte"
las inima să-mi cânte mezzo-forte.
Străzi goale, voci îndepărtate, mâini încrucişate,
gustul sărutului de complicitate,
rezolvarea cuvintelor încrucişate
în singurătatea după-amiezelor înnorate,
ascultând ecoul amintirilor plecate...
Bătrâni singuri, uitaţi, observând de departe
marea ce le vorbeşte cu patos de stele căzătoare,
de nopţi cu ţânţari şi cântec de greieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Există dulci momente care,
ca şi primăvara,
se transformă-n aşteptări
pentru a-ţi vedea şi observa,
sufletu-ţi ce strigă-n tăcere
un nume rătăcit printre stele.
Gânduri precum caii-n în galop
transmit forţă şi voinţă,
muzica mă poartă-ntr-un prislop
sau în depărtări private de sentinţă.
Sunt doar emoţii antice ş-adevărate,
dulci stări călătorind în absolut pe înserate,
când inima-mi îndrăgostită
se transformă-n violetă clematită,
anunţând astrii şi lumea terestră
că iubirea-i fără limită,
uneşte cerul cu pământul
ş-acum, inima-i în armonie cu gândul...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!