Poezii de Dylan Thomas, pagina 2
Și moartea nu se va înstăpâni
Și moartea nu se va înstăpâni.
Goi, morții vor fi totuna
Cu omul în vânt și când apune luna;
Când alese-s oasele curate, toate oasele-s curate,
Iar lor le vor sclipi stele la picioare și la coate.
Deși-și pierd mințile, se vor vindeca de căpiere,
Deși iubiții pier, iubirea-n veci nu piere;
Și moartea nu se va înstăpâni.
Și moartea nu se va înstăpâni.
Cei care zac înfășurați în valurile mării
Nu vor muri uitați în volbura de ape;
Până când tendoanele cedează, pe patul de tortură-ntinși,
Sau trași pe roată ei nu vor putea fi-nvinși;
Credința-n mâinile lor în două se va frânge,*
Răutatea unicornului le va cutreiera prin sânge;
Deși-n bucăți sfâșiați, ei nu vor plesni;
Și moartea nu se va înstăpâni.
Și moartea nu se va înstăpâni.
[...] Citește tot
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dylan Thomas, adresa este:
