Poezii de Eleodor Dinu, pagina 9
Mă pregătesc
să fiu frunză de netimp acrobat
pe ramul infinirii de carbon.
Cenușă a supraviețuirii arzând
pe crestele nicăierii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă
în rochie de alb rebegit,
jelania păcatelor vieții mele
vă poruncește cu limbă de moarte
să-i plimbați iertarea
într-un car tras de boi
potcoviți cu lacrimi din ochii
veșnicei neadormiri.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu
măreției cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
din ludice călătorii.
Voi fi curând monah distins
cu steaua vremelniciei
de înduioșata-mi umbră
făcând metanii prin uitare.
Nevrednic sunt de lăcomita miere
a căilor din veac,
înșelătoare.
Mă las îngenuncheat pe sâmburi
de rod putregăios la care
săbii călite-n sânge orb
de zbateri dezgustate
se asmut.
Pe creștetul despotic
al părăginirii,
cununi de spaime încurajatoare.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai cu scrisori de acreditare
primite de la o inimă oarbă
se poate transparentiza-ntunericul intim
din cutia ta poștală
doldora de plicuri dispuse
să-și jertfească secretele
pe ruguri aprinse de iluzii jalnice
nu le poți ștrangula orgoliul de a se ști
pentru visele puzderiei de spermatozoizi
culoare de trecere
în perfida-mpărăție a destrăbălării
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Eleodor Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai năvod să nu-ți fie
inconștiența dornică să pescuiască
icre de sirene
în imensa mlaștină orăcăindu-și zoaiele
sub veșmâtul existenței terestre
o pogori în zâmbetele-i clipocind
ademenitor
și te trezești smolniță dată în clocot
de flăcări care nu au astâmpăr
până nu-ți mistuie și cenușa bocită
de mila lui dumnezeu
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi ruginit
Mereu trebuie să-mi șterg
articulațiile somnului
de neodihnă.
Undeva, mama
plivește zarea de singurătate.
Doamne, nu mai amputa lumina!
Ochiul acesta imens,
de rugină,
este urna oarbă
în care trăim pentru moarte.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzi oarbe
se spală pe ochi
cu esență de trandafiri negri
aprinși
în felinarul grădinii mele de piatră.
Regina nopții,
cenușăreasa prin mirosul căreia
îmi orbecăie nesomnul.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbitele sângelui meu
flori continuând să facă risipă
de miros care întunecă
întoarcerea bătăilor inimii
la stadiul de muguri primordiali.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizonturi hipnotice
trasează cu sânge
de amăgiri disperate
căi fără chef de întoarcere
pe hărțile trufașe
ale necuprinderii.
Cu jar de
nepăsare vicleană
păianjenul utopiei
încălzește
ritmul de îngenunchere
al elanului biciuindu-ne...
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe căi
numai de Sfântul Duh știute
mi-am infiltrat sufletul
în proximitatea
luminii fără de moarte
din realul absorbit
de mila Lui Dumnezeu.
Imploram neantul
să nu scuture scrumul
fricii metamorfice
de pe tălpile-mi neascultătoare.
N-am să uit înfățișarea
umbrei cormice
care mi-a pus urletu-i la gură
Era destinul
pe care aici îl numin existență.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Eleodor Dinu, adresa este:
