Ella Wheeler Wilcox

Nevoia lumii

Atâţia zei, ce ne-amăgesc,
Religii care rătăcesc,
În timp ce arta de-a fi buni
E tot ce-i trebui' tristei lumi.

poezie de Ella Wheeler Wilcox din The Century; a popular quarterly, Volume 50, Issue 2 (iunie 1895), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănile vieţii (fragment)

Noi îi flatăm pe cei străini,
Cinstim pe-un oaspe, chiar incult,
Dar îi rănim ‒ fiind haini,
Pe cei ce ne iubesc mai mult.

poezie de Ella Wheeler Wilcox din Frank Leslie's Popular Monthly (octombrie 1898), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Râzi, şi lumea râde cu tine;
Plângi, şi nimeni cu tine nu plânge,
Pentru că bătrânul lut trebuie să-şi împrumute mirtul,
Dar necazul sieşi îşi ajunge.
Cântă - şi dealurile-ţi vor răspunde
Oftează, şi-oftatul se va pierde-n aer de-îndată,
Ecourile-înconjoară sunetele vesele
Şi se sting dacă-aud o voce-îngrijorată.

Bucură-te, şi mulţimi de oameni te vor căuta;
Boceşte, şi ei se vor îndepărta;
Primesc întreg amuzamentul pe care li-l oferi,
Dar nu primesc un strop din jalea ta.
Fii voios, şi vei avea prieteni mulţi;
Fii trist, şi-i vei pierde;
Nimeni nu-ţi va refuza paharul plin cu vinul ca o roză,
Dar rămas singur nimeni nu-ţi va doini de frunză verde.

Benchetuieşte, şi vei avea casa de oaspeţi plină,
Posteşte, şi lumea te va ocoli la drumul mare;

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul

Arunc în urma mea trecutul ca pe-o mantie
Uzată, desprinsă la cusături şi demodată.
Am crescut mare şi nu nu mă mai încape.
Ar trebui să lăcrimez rememorând trecuta-i frumuseţe,

Splendoarea orientală-a pigmenţilor sau să deplâng
Faptul că trebuie să mă debarasez de ea?
Pot ţese alta pe ghergheful anilor ce vin
Dintr-un material mai trainic şi mai fin. Chiar dacă

Mai discrete vor cădea pe ea apele culorii
Şi mai sobre nuanţe-o vor umbri, totuşi, aurii,
Firele urzelii vor străpunge ici-colo ţesătura,
Strălucind deasupra ca nişte giuvaere nepereche –

Înstelată de lacrimile mele, cristaline diamante,
Mantia mea nouă va fi mai bogată decât cea veche.

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturile sorţii

O navă se-îndreptă spre est, iar alta către vest,
Deşi ambele navighează-n bătaia aceluiaşi vânt.
Felul în care este întocmită velatura,
Şi nu furtuna,
Ne-arată drumul pe care-l urmăm pe pământ.

Asemeni vânturilor mării sunt căile sorţii
Pe care voiajam de-a lungul vieţii noastre-întregi,
Alcătuirea sufletului în adâncă-ne fiinţa
Va decide direcţia spre care ne chemă-n zări dorinţa,
Iar nu împrejurările sau lupta – nici alte legi.

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!