Poezii de Emil Almășan
Rădăcini
Sunt fiul lui Gheorghe și Ana,
doi oameni, ca lacrima, sfinți.
Ei sunt cântecul, dorul și rana
veșniciei numită părinți
Am văzut lumina fără prihană
pe un petec de rai, numit Mehedinți.
Cea mai frumoasă Ană
mi-a pus Voronețul în ochii fierbinți
Sunt liber în fapte, în vorbe,
curge prin mine un sânge curat.
Din cel mai frumos Gheorghe
sufletul meu s-a-ntrupat
Într-o noapte de Paște,
o noapte înaltă, de Înviere,
strigătul mamei, spre a mă naște,
a iertat întreaga lumii durere
[...] Citește tot
poezie de Emil Almășan
Adăugat de Adrian Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru neamul meu
Tu nu ești trecător pe-acest Pământ!
Tu ai cu veșnicia legământ!
Oriunde degetele tale scurmă
în toată glia dai de câte-o urmă.
Oriunde calci, pe piatră sau pe lut,
găsești un semn al celor ce-au trecut..
Oriunde calci, pământul te cunoaște,
e veșnicit de lacrimi și de moaște,
de oasele preasfinte, care zac
sub firul ierbii și, din veac în veac,
s-au înfrățit, prin sânge și sudoare,
cu tot ce-i românesc și demn sub soare!
Sus inima, nu ești popor sărac!
Tu vii din neamul mândru geto-dac!
Privește munții! Nu te înfioară
că parcă și acum prin ei coboară
străbunii daci cu cușmile pe frunte,
[...] Citește tot
poezie de Emil Almășan (1 decembrie 2017)
Adăugat de Adrian Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cântec pentru tine, Ioane
Prin timpul care, ne-ncetat, se scurge,
prin glorii și prin jertfă grea, de sânge,
ne-am perindat în șiruri milioane,
dar Țara stă, mereu, în tine, Ioane!
În solde stau mărețele armate,
și generali cu piepturile late
de aur și de decorații pline...
Nădejdea Țării, Ioane, e în tine!
În cuvântări alese sau gângavi, la tribune,
își lustruiesc aleșii împăunatul nume,
dar vorba lor șireată ne seacă și ne-ngroapă,
de n-ai ști tu, Ioane, pământul cum se sapă!
Ne-am fi pierdut demult, eram uitare,
nu veșniceam între Carpați și Mare,
de nu-ți iubeai, tu, sfintele pogoane
ce ne sunt vatră și mormânt, Ioane!
[...] Citește tot
poezie de Emil Almășan (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Adrian Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu este viu.
Într-o margine de țară
chiar în clipa-n care scriu
steaua lui se naște iară
Eminescu este viu
și-n tăcere și-n cuvinte,
e în psalmii care știu
lacrimile noastre sfinte
Eminescu este viu.
Dintr-o dulce Bucovină,
coborând spre Olt, spre Jiu,
ochii lui ne dau lumină
Eminescu, dintre toți,
niciodată n-o să moară,
plopii lumii, fără soț,
veșnicia i-o măsoară
[...] Citește tot
poezie de Emil Almășan
Adăugat de Adrian Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau!
Nu mai vreau să fim țara lui "poate",
și poporul lui "lasă că trece",
nu mai vreau să trăim dând din coate,
să fim neamul ce veșnic petrece
Nu mai vreau să fim țara lui "parcă",
să fim neamul lui "lasă așa",
pe uscat să tot tragem de-o barcă,
să duhnim a Fanar și manea
Nu mai vreau să fim țara lui "lasă",
"lasă, bă, așa, că-i haios",
să trăim din "nu văd", și "nu-mi pasă"
când se-aruncă totul pe jos
Nu mai vreau să fim neamul lui "stai, că"
"nu mi-ați spus", "n-am aflat", "n-am văzut"
să fim neamul lui "vere" și "taică",
al lui "frate, să mor, n-am știut"
[...] Citește tot
poezie de Emil Almășan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Emil Almășan, adresa este: