Eugen Jebeleanu

Visele oraşului

visează-acum oraşul
vise
născute din Durere sau
din Bucurie,
căci şi una,
şi cealaltă visează...
Senină,
Bucuria vrea să zămislească prunci...
care să-i semene,
în vreme ce Durerea,
chimonosită de atâtea chinuri,
să nască vrea
prunci mai frumoşi decât amara-i fată...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui pescar bătrân

dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
şi-aruncă marea peştii ne-ncetat
către bordeiul meu
de peşti,
răsună-ntreg bordeiul ca de bani
şi iată-acuma,
iat-o...
şi umbra tinereţii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai că ţi-e foame
bine-ai venit...
ia peşti câţi vrei, ia peşti câţi poţi căra
mie mi-i silă, nici să nu-i mai văd
prea mulţi sunt,
mult prea mulţi...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca pasărea aceea

Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,

zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: – Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu eşti...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşi

Cu cheia, care-mi tremură în mână,
pe când erai
puteam să deschid orişice uşă.
Acum uşa ta îmi spune: stai!
şi celelalte sunt de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş da foc...

Aş da foc acelui oraş,
dar mai înainte aş striga "-Ieşiţi din case!
Însă nu luaţi nimic cu voi!"
Şi aş sta nemişcat - umbră
şi semn al luminii,
văzînd cum oamenii
ies fugind îmbrăcaţi numai în piei
în propriile piei,
cum îşi părăsesc înaripaţi
mobilele de care sînt legate atîtea certuri,
bucătăriile de care sunt legate atîtea lipsuri,
plictiseala aceloraşi pereţi care se confruntă
bibliotecile mici necitite din lipsă de timp
şi timpul de culoarea
pîinii reci.

Zburaţi acum! - aş striga
suflînd să-i ridic
şi toţi ar zbura
fără să se mai uite înapoi.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul ARMA SECRETĂ- 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul...

Vai de sufleţelul nostru
care – când să fie mare –
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galop tîrziu

Un cozoroc opac, de umbră,
îmi atîrna pe frunte:-Hai ( mi-am zis),
eşti un jocheu în văzduhul vieţii tale tîrzii.
Mai poţi fi folositor, chiar dacă nu ţii,
măcar infirmierei cu dinţi de oţel sclipitori.
Şi-am apucat să galopez
prin buruieni, prin păduri, printre iezi veseli
cu botul umed de-atîta igrasie tandră,
printre statui fierbinţi de-atîta soare,
cînd auzii un glas scîncind:
" mă doare, mă doare totul "-
şi totul mă durea, şi am intrat
în grota fără de sfîrşit.
Şi numai botul unei căpriţe
îmi mai era un semn - foarte departe.
Şi asta e totul.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa

Cazi-mi în braţe tăcută, tu,
cea plecată, care eşti numai a mea,
ca' ntr' un hamac de tăcere o stea
leganandu-şi părul pierdută.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosimino

Cu miile-i de cârlionţi în soare,
cu barba lui căprină, filozof,
stă
Marcus
Aurelius pe calu-i,
cam de vreo două mii de ani,
la
Roma;
priveşte
cu ochii-i exoftalmici, gânditor,
văzduhu-albastru,
în timp ce armăsarul de sub el

înalţă, cam de tot atâta vreme
masiva lui copită,
să nu-l atingă
aceste libelule sau gândăci
ce-i zboară pe aproape:
limuzinele.
O,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!