Eugenia Calancea

Vreau să-ţi spun

Vreau să-ţi spun să nu arunci timpul preţios
petrecut alături de mine şi să admiri din nou peisajul
ce-l laşi în urmă.
Vreau să-ţi spun că totul e real şi nu ai nevoie de nimic,
pentru a scoate în evidenţă o fotografie în mişcare cu noi.
Vreau să-ţi spun că visul tău încă nu s-a spulberat,
ci continuă ca şi cum ai face un puzzle cu florile cele mai frumoase.
Vreau să-ţi spun să uiţi totul din trecutul dureros
şi să te gândeşti la motivul pentru care m-ai ales pe mine.
Vreau să-ţi spun că nu merită să te comporţi la fel ca în trecut
şi să fii tu, fără remuşcări, ca să poţi schimba destinul.

poezie de Eugenia Calancea (28 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau sufletul să-mi dai...

Toamna asta e mult soare,
Iar tu vrei să mă iubeşti
Vrei să-mi dai iubire mare
Că altfel tu nu trăieşti.

Dragostea ta-i sinceră
Sper să fie fără de păcat,
Nu vreau s-aud că ea suferă,
După ce noaptea s-a terminat.

Vreau lângă a mea iubire,
Doar îngeri păzitori
Luna plină-n răsărire
Cu stele şi cu mulţi nori.

Cerul să mi se-nchine,
Ca şi cum el e stăpân
Când simte a ta iubire
Ce nu vreau s-o amân.

poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau timpul să ruleze

Cred că încep să număr
minutele,
secundele,
chiar şi momentele deosebite,
aşa se repară inima,
cu linişte,
înţelepciune,
preţuind timpul frumos
şi alungând
clipele întunecate,
iar ochii tăi strălucesc
de fericirea nebună
ce poate fi azi,
mâine
şi peste ani.
Orice cale alegi
trebuie făcută cu inima,
altfel nu ajungi niciodată
să-ţi atingi obiectivul dorit.

poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei iubirea...

Te chinui de ceva timp
să întâlneşti iubirea,
vrei cerul senin,
focul nestins şi împlinirea,
vrei să fii însetat
şi să te-nbeţi iubind
şi nu otravă dulce,
visând şi suferind.
Vrei covor de roze
şi petale de bujor,
ce-ţi încântă privirea,
pe lângă alte flori.
Vrei ca iubirea să fie icoană
sau altar de zeu,
cu luna arzătoare
şi steluţe-n defileu.

poezie de Eugenia Calancea (21 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem să trăim în fercire

În poliţie sunt mulţi
Tu nu vrei să ne asculţi,
Uite aşa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.

Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiţia,
Să schimbăm politica.

Să fie în ţară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.

Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.

poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme rea

Stau în casă la căldurică,
Şi privesc afară, mi-e frică.
Lemnele trosnesc în sobă
Fără foc să stau, nici vorbă..

Îmi e dor de primăvară
Să mai ies puţin pe afară,
Să-mi mişc oasele bătrâne,
Să simt căldura cum vine...

De-aş fi un răsărit de soare,
Un vânt cald, aş transforma
Şi-aş goni cu-nverşunare
Vremea rea, din calea mea..

poezie de Eugenia Calancea (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea trece

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost!
Vreau o primăvară frumoasă,
Dacă decide să renască.

Privesc cum vremea trece
Cu veri toride, iarna rece,
Grăbită înspre alte timpuri
În cele patru anotimpuri.

Vorbe scrise fără noimă
Poate-am să compun o doină.
Anotimpuri schimbătoare
Zile scurse fără soare.

Se revarsă iară norii,
Se intorc din nou cocorii,
Timp ce pare cam hilar
Sterg o zi din calendar..

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbesc la noua toamnă ce a venit

Stând într-o grădină, mă uit la natură.
Ca un pictor cu paleta în mână.
Natura pictează tonuri calde ca o rochie nouă
Făcută din frunze care cad încet în rouă.

Aici sunt fluturi din frunze, care zboară spre cer,
Cu culori maronii gălbui sau roşu cărămiziu.
Dansează, colorând cu o mie de nuanţe în aer
Şi se fugăresc în vântul duios şi străveziu.

Mă uit la ele fericită cu ochii de copil,
Inima mea valsează în acel dans improvizat,
Cred că muzica şi cu mine creează ceva adorabil
Şi frunzele pozează pe pământ un tablou amorezat.

Şi aşa dezbrăcându-se încet ramurile crengilor
Apar nudurile copacilor aplecaţi de vânt
Legănându-se până la pământ între culorile frunzelor,
Iar eu zâmbesc la noua toamnă ce a venit şi sunt fericită.

poezie de Eugenia Calancea (21 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşti din nou

O mână simt pe fruntea-mi îngheţată că trece uşor
Şi tâmplele-mi zvâcnesc încălzite de dor.
Dincolo de abis mă prăbuşesc în umbrele fericite,
Iar lumea-ntunecată, stă acum ascunsă-n iubire.
Stând pe o stâncă, undeva la capat de drum,
Mi se pare că totul în jurul meu e alb acum.
Atâtea lumini în seară inundă străzile pline
Ca să găsesc curajul să pot zbura către tine.
Şi stelele se pare că-s scânteietoare tăceri
Iar lacrimile sunt reci şi amare forme de dureri.
Îmi dai drumul să te văd şi-mi zâmbeşti din nou
Şi sufletul meu o să tresară ca-n tablou...

poezie de Eugenia Calancea (19 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada, stăpână peste zări albastre

Natura e ca o copertă de carte
învăluită de mister,
iar umbrele tremură undeva
pe o alee uitată de soare.
Lungi şi neîncheiate sunt poveştile lor,
având aura unui mit,
încuiat de atâta vreme
în subconştient,
ca o fantasmă nocturnă,
născută din frunze şi petale.
Văd cercuri de lumină
sălbatic ancorate în univers
şi paginile vorbesc
cu timpul îmbrăcat de sărbătoare,
imaginea panoramică
e încă încărcată de zâmbet,
zăpada pare un intins imperiu
stăpână peste zări albastre,
iar noi vom prinde fiecare picătură dulce
aflată pe crengile tale

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (14 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!