Eugenia Calancea

Bătrân în genunchi

E bătrân, înfrigurat, cu haine vechi, dar cu o floare-n mână,
aşezat în genunchi în faţa uşii închise de la biserica din sat,
e obosit, dar îşi spune rugăciunea-n şoaptă,
atrăgând privirile uimite sau scărbite ale unor trecători.
Unii au milă şi-i dau bătrânului bani, iar alţii trec nestingheriţi,
dar bătrânul se roagă şi plânge,
că e singur şi neajutorat
soţia lui murise cu mulţi ani în urmă,
dar urmează o minune soarele încălzeşte uşor atmosfera
şi cineva vine şi-l ia pe bătrân,
ducându-l într-un loc feeric plin de bucurie şi iubire,
unde amintirile se mai pierd din când în când
şi floarea înfloreşte, iar petalele ei cresc în culorile zilei.

poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bujorul alb

M-am oprit,
cu picioarele înmuiate
într-un nor,
cum ar fi cel de vată,
masiv ca infinitul,
rece ca piatra.
Apoi era parfumul
şi respiram peste un tufiş
cu petale de bujor alb,
Eram mică şi visam
la lumina ochilor tăi.
M-am trezit
şi eram alaturi de tine
lângă o tufă cu bujori albi.

poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere-n viaţa anormală

Zile căzute
în tristeţi zăcute
nopţi căzătoare
vise cu soare
nu se cuvine
de cuviinţă dorinţe
zâmbete de case
retezate de şanse,
viaţă cutreierată-n
lung şi-n lat de cei care fură
sfâşiată-n lat şi-n lung
atracţie tristă de lut,
văd că-n creştetul zării
cum se zbuciumă frigul
şi se zdruncină totul
de pe bloc se prăvăleşte
pământul care este
cuibar cu părul vâlvoi
cârlionţi de noroi
pentru păsări strigoi

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleaşca către soare...

Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nţelegi că vreau să-mi fie bine.
S-aşterne din nou iarna pufoasă, drăguţă,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruţă,
Dar nu-i o căruţă cu roţi oarecare,
E o caleaşcă ce duce către soare.
Putere de-aş avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere şi să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalţă din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu eşti un astru.

poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram duminica la bunica...

Dimineaţa aburindă
cu linişte în oglindă
cu vise-n zi de sărbătoare
şi clipe răcoritoare.

Fericita zi e duminica
cum era altădată la bunica
plimbare în natură
dacă e vreme bună.

Pe cărările-n pădure
unde culegeam mure,
ciuperci şi pânişoare
şi era linişte mare.

Aş vrea şi-acum linişte-aceia
când gândurile nu erau,
când viaţa era frumoasă
şi ziua luminoasă.

poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi era mai greu

Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai aşezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi ştie drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viaţa mea,
m-am bucurat ca un copil,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu eşti om de omenie

De multe ori întâlneşti
oameni ce sunt tăcuţi
şi prefăcuţi cu tine,
dar nu trece mult şi-şi arată
adevăratul caracter,
care e ascuns în mister
şi spune cuvinte nebănuite
fără să fie gândite,
cu rol de-a întimida
şi de-a supăra,
un om cinstit şi liniştit
ce toată viaţa a muncit,
şi-apoi s-a îmbolnăvit,
dar tot stimă şi onoare are
că e înzestrată cu răbdare.

poezie de Eugenia Calancea (28 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva-n univers...

Mi-ar plăcea să plec în univers,
Să putem găsi un alt sens,
Fiecare dintre noi e un individ
Şi nu ne place să trăim în vid.

Dacă am da viaţă universului,
Tot omul ar fi-n largul lui,
Cu mare plăcere ar pleca
Şi pe-o altă planetă ar ateriza.

Nu ştiu totuşi dacă ar putea,
Să-şi lase aici toată viaţa sa,
Aici pe pământ toate au viaţă
Şi nu cred că e mai bine plutind în ceaţă.

Dacă se întâmplă ceva cu pământul,
Atunci ne vom lua avântul
Către alte stele dacă am putea,
Să fie pentru noi libertatea.

poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!