Poezii de Floare Petrov, pagina 107
Simfonie pentru inima mea
inima mea e o mină cu sacru minereu
filonii de iubire susțin toată ființa
credința izvorăște ca sângele mereu
în altarul treaz slujește chibzuința.
inima-i maestră din mâhniri face artă
se transformă-n slove toată simțirea ei
sufletul i se supune spre bucurii mă poartă
în centrul universului zidește un temei.
compun o simfonie pentru inima mea
ea trebuie să cânte și când ochii plâng
mă-nvălui în lumina furată dintr-o stea
nu vreau în întuneric stingheră să mă frâng.
cerul e generos îmi face o saftea
mă lasă și noaptea armonii să strâng.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șirag de gânduri
pe pergament e scris hrisovul de independență
depind de visuri pe un drum în zig zag
metafore mă poartă cu ritm și cadență
trecând prin viața mea încă un prag.
pășesc printre noroaie cu multă prudență
undeva în univers mă așteaptă un mag
pe pergament am scris hrisovul de independență
depind de visuri pe un drum în zig zag.
ani de lumină m-au nins din abundență
din cerul fericirii deseori prea vag
dar romantismul meu e scos în evidență
cu perle de gânduri expuse pe-un șirag.
pe pergament am scris hrisovul de independență
depind mereu de visuri pe un drum în zig zag.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove - muguri de luceferi
culeg lumină de pe geana nopții
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocții
hoinărind ca vântul libertin solitar.
am alergat desculță prin vălătuci de ploaie
și am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereți în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.
valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mișcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.
îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove de recunoștință
mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce sunt
un poet romantic plin de amintiri
dragostea sublimă mă face să cânt
lumini jucăușe îmi râd în priviri.
slove de recunoștință le înalț pe raze
și le însămânțez pe câmpul mirean
între Alfa și Omega se înverzesc fraze
candori angelice mă umplu de alean.
mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce simt
toamna mea se îmbracă cu arămiu costum
sufletul înaintează chiar de-i drumul strâmt
spre steaua mea care va dăinui postum.
mulțumescu-ți Doamne pentru ceea ce sunt
amprente luminoase vreau să las prin cuvânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove desferecate
pe strune de cobză transcend în delir
mă ondulez pe romanța dorurilor mele
am băut în zori rouă de trandafir
în noaptea nebună am dănțuit cu iele.
tristețea bătrâneții pe câmp o răsfir
să ardă sub raze de pogorâte stele
cerul mă acoperă-i albastru patrafir
ascunzâd sub lună gândurile rele.
vorbesc cu cerul prin telefonic fir
cât încă nu-s lut de oale și ulcele
Eros mă liniștește parcă-s un zefir
mângâi harul zilei îl absorb sub piele.
am băut în zori rouă de trandafir
în noaptea nebună am dănțuit cu iele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove inedite
clipele par bomboane de eucalipt
astfel că devine așteptarea ușoară
în grădina visului speranțe am înfipt
vor crește flori sublime la primăvară.
cu iubirea crește respectul de sine
nu las sentimentele să cadă în hazard
pe cerul meu zâmbesc stele caline
uneori ca ele în profunzime ard.
din marea de iubire infinitul se naște
timpul îmi tatuează pe inimă poeme
lumea de lumină veșnic mă recunoaște
îmi transformă-n vrajă cugetări extreme.
codrul de mirări sub lumini renaște
va răzbi în viață cu vremuri extreme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solfegii în raze
iubite port anii noștri în sublim șirag
și nu-mi pun întrebări nici despre moarte
acum simt fericirea la brațul tău drag
las iubirea pură prin vise să mă poarte.
te port iubite-n suflet, acolo te-am închis
să îmi păzești iubirea din zori până-n noapte
faguri de săruturi să îi simt și in vis
în paradisul vieții- dulcegării în șoapte.
de nu ți-am spus că te iubesc îți spune vântul
cutreierând păduri, poiene, curcubeie
solfegii în raze finisează cuvântul
să curgă ca izvorul din sacră epopee.
iubitul meu cel blând mult te ador
ești lumea mea și-așa va fi pân-am să mor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solfegiu pe portativ
vreau să fur cântecul din grădina secretă
să cânt precum mierla între corole verzi
să fiu solfegiul iubirii în lumea concretă
înconjurată azi și mereu de aezi.
să pătrund în gama notelor duioase
fremătând ca frunza pe geană de cântec
pianul și vioara să-mi vibreze în oase
din tumultul vieții mâhnirea să spintec.
vreau să plec în zborul lin cu albatroșii
să găsesc printre valuri drumul către far
să mă oglindesc în ape precum chiparoșii
unde nu-s dureri, lacrimi și amar.
vreau prin cântecul meu să bucur strămoșii
port ca pe o comoară dorul lor în samar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Luna se plimbă-n voie cu trena de argint
așterne pe pământ visări cu mare tihnă
oglindește fericirea cu nimbul cel sfânt
e stăpâna legendară pe noaptea de odihnă.
reflectă în lacuri lumina iubitoare
mângâie cu drag natura somnoroasă
veghea ei nesfârșită e edificatoare
regină-n veșnicie magică grațioasă.
îmi vorbește duios când am o insomnie
descriind frumos splendori din univers
mă surprinde mereu cu câte-o bucurie
acordată la lumina-i pun patimă în vers.
pătrund tot mai adânc în vraja candrie
fascinației lunii nu i-am găsit revers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Floare Petrov, adresa este: