Poezii de Floare Petrov, pagina 25
Cosmetizând tristețea
am câștigat prieteni în lumea întreagă
stăm la taifas cu timpul nesfârșit
mereu îmi doresc ca toți să înțeleagă
sufletul meu pe care l-am mărturisit.
iubesc viața dar respir prin poezie
minunile lumii sub cununi de raze
circulă prin suflet fluturi de frenezie
pe câmpuri senine dansează zaraze.
am strâns cu prieteni comori de topaze
pe care-am să le duc pe lumea cealaltă
sunt vise și emoții răspândite-n fraze
și ziua și noaptea inima tresaltă.
cosmetizez tristețea se destramă emfaze
și înalt spre soare speranța mea înaltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de August
răsună glasul soarelui îndrăgostit
de florile deschise spre candoare
raze de lumină s-au pus pe povestit
lumea să o umple de vrajă și splendoare.
arborii se mlădie sub adieri de vânt
cerul se reflectă în lacul de smarald
munți întăresc iubirile de pe pământ
e August de poveste cu vești de herald.
e frenezie mare și păsări cântătoare
bucură lumea, sufletele dezmiardă
cu Dumnezeu în suflet mă simt încrezătoare
că fiece durere din timp o să se piardă.
cu soarele pe tâmple mă simt cutezătoare
focul lui poetic gânduri rele să ardă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de Martie
primăvara a venit prin triluri de mierle
prin ghiocei timizi cu zâmbetul calin
în piept cu mărțișoare în forme de perle
în spiritul renașterii cu harul divin.
cocori întorși acasă refac vechile cuiburi
pe lacul dezghețat lebedele dansează
se grăbesc spre mare frumoasele râuri
vremea este blândă, profund fascinează.
violete și brânduși au răsărit în lunci
bobocii de narcise freamătă în poiene
florile de colț tronează peste stânci
e cântec de privighetori în păduri mirene.
boemi transpun în slove sentimente adânci
aspirând la cerurile cu fluxuri lumene.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criză de normalitate
politici murdare transpuse în fapte
au purtat țara din criză în criză
lumea e invadată de vulturi de noapte
ce au pătruns în spații fără de viză
glia e vândută bucată cu bucată
lutul în adâncuri se zvârcolește
zei duc luptă neagră mistificată
lumea în deznădejde orbecăiește
se adună oameni la protestul din stradă
invocă fericirea de viață normală
jos ciuma roșie e scris pe pancardă
pline de vaiete suflete se răscoală
un cer plin de stele mă pune în gardă
Dumnezeu nu-i lasă pe români să piardă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciadă senină
iubesc profeția ce nu înghite timpul
întâmpin viitorul cu zâmbete pe față
în formă absolută azi rodește câmpul
lanuri de fericire voi secera în viață.
elanul irumpe ca dorul de extaze
valuri de energie debordantă nutresc
imnurile luminii vibrează în fraze
gânduri de înălțare la stele sporesc.
dureri devin pure prin credință divină
adăpostită în iubire vise dezrobesc
să zboare și noaptea prin superba lumină
într-o mare contemplare naturi să iubesc.
iar port în univers cruciadă senină
un colț din veșnicie ca să cuceresc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu chip de copac
ca trunchiul de copac bătut de vânt
trăiesc cu viermi sub scoarță mă secătuiesc
de toate armoniile, de fermecat avânt
de toate splendorile pe care le iubesc.
când se pornește furtuna din senin
înfig rădăcinile în pământ mai adânc
sorb din elixirul ploii dulce și divin
primesc darul ceresc bucuros ca un țânc.
frunzele mele cântă ca vioara cu har
dimineața în zori sunt scăldate de rouă
ajunge câte-o slovă freamătul solar
toamnă mă înveșmântă cu o haină nouă.
cu tâmple-ngălbenite de chin și amar
ascund în mine păsări din cuiburi cu ouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Arghezi
pe cerul bucuriei lumini strălucesc
sentimente țâșnesc ca o arteziană
balade și doine în trubaduri sporesc
îmi amintesc de noaptea argheziană.
cuvintele zboară prin vast univers
ochii minții se umplu de rouă
ploi nasc curcubeie la faptul divers
beznele se sparg în șapte în nouă.
de mult măritată cu un bărbat de foc
toate grijile mi le arde în piept
plămadă a iubirii îmi poartă noroc
și timpul actual e unul înțelept.
poemele din mine ca nucile se coc
fărâme de victorii de la stele aștept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
de când mă știu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit și ea deodată cu mine
vara se sfârșeste dar de-aș fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.
mă detașez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar și când lacrimi curg șiroi pe obraz.
adevăruri despre viață le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinți și profii.
mă străduiesc să iau prețioase decizii
cu noianul de vise să urmez teozofii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.
n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.
nimic în viața mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.
azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii spre cer
privesc cerul și aștept un răspuns
nu, nu este prejudecată creștină
cu rugăciuni de suflet l-am străpuns
să plouă peste mine fericirea senină.
la răspântiile firii e credința-n Dumnezeu
zilnic mă gândesc la bunătatea Lui
valuri de taine-l acoperă mereu
bolte de lumină pe turnul templului.
nu vreau să-mi frâng aripile-n tăcere
cuvintele deschid porțile cerului
sunt chei de dezleagă a lumii mistere
cutia Pandorei, norocul binelui.
chem iubirea divină inima o cere
să ușureze patimi, povara sinelui.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Floare Petrov, adresa este: