Poezii de Floare Petrov, pagina 61
Între splendori de vară
stau plină de vrajă la marginea splendorii
munții se oglindesc în lacul de smarald
împodobiți cu brazi sunt frați cu condorii
care zboară liberi cu povești de herald.
în poiana verderazele frenetice se joacă
căprioare zburdă, se-adapă la izvor
fericirea verii nu aș vrea să treacă
să mă plimb desculță pe floral covor.
mă scald în valuri limpezi diafane
pe culmi de extaz mă mângâie lumini
le recunosc smerită naturale icoane
le așez în suflet lângă mândri crini.
într-un sărut de raze uit de vechi canoane
iubirea lor ajunge până la rădăcini.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între teamă și mânie
nu joc periculos, nu sunt actor
la spectacolul vieții particip și eu
în rândul patru ca un spectator
strâng mirări în retină mereu.
mă îngrozesc de politici murdare
zeii jonglează cu sufletele noastre
pe valea suspinelor podul e-n erodare
și nu am aripi pentru zboruri măiastre.
mă încearcă teama, mă încearcă mânia
vulturii negri s-au strâns într-o oaste
cu disciplină dură veghează România
dar nu o pot scăpa de sărăcii nefaste.
pământul e vândut de "euromania"
biserica e mută împărțită-n caste
plâng Carpații plânge toata glia
Marea Neagră vuiește între două coaste.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări fără răspunsuri
sunt mii de întrebări fără răspunsuri
de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii?
de ce se ruinează vieți cu neajunsuri?
spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii?
de ce mor suferinzii în singurătate?
de ce ne pleacă medicii în tări străine?
e trist și Dumnezeu într-o eternitate
înconjurată de deșert și de ruine.
neamul îmbătrânește inundat de probleme
de ce sunt guvernanții așa incompetenți?
conștiința nimicului atrage blesteme
și țara se umple cu delicvenți.
de ce oamenii îndură amar și anateme?
de ce nu-s precum îngerii-n iubire consecvenți?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări pe roata timpului
cine a creat cântul păsărilor din codri?
și cum îl poartă vântul prin zările albastre?
să-l fredoneze zilnic trăitorii mândri
izvoarele de munte în cascade măiastre.
cine aduce valul în oceanul iubirii?
ca să spele malul, nisipul arzător
cum răsare cuvântul pe cerul vorbirii?
cine aprinde stele, astrul cuprinzător?
cu sute de-ntrebări sufletul mi-l frământ
ce pune în mișcare magicul univers?
geneza e creată de Dumnezeul Sfânt
la cunoașterea lumii oamenii au convers.
îmi este drag pământul- leagăn de alint
rotește fericirile prin stihuri de vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocare ardentă
hai fericire, dă o raită prin ființa mea
în straie de lumină cu nimbul auriu
să scap de tristețea apăsătoare, grea
și-apoi să-nseninezi cerul fumuriu.
vino ca o surpriză cu gust de ciocolată
să stingi amărăciunea din sufletul meu
minune dulce să nu pleci niciodată
fii muza mea să te cuprind mereu.
te caut în florile scăldate în rouă
pe aripi de zefire te aștept să vii
înveșmântă-mi trupul cu o haină nouă
vino cu frenezia anilor târzii.
întind spre soare vesel mâinile-amândouă
să culeg de pe raze albastre frenezii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscusință
în drum spre univers mai schimb un macaz
și adun gânduri vii de pe șina de tren
adun nostalgii fără nici un necaz
simțind că viața mea e un catren.
împletesc cu raze sentimente turcoaz
dialoghez cu stele în sublim antren
în drum spre univers mai schimb un macaz
și adun gânduri vii de pe șina de tren.
artiști m-au învățat să trăiesc cu haz
toate amăgirile din spațiul peren
să îmi spăl păcatele în val de topaz
să netezesc cu visul accidental teren.
în drum spre univers mai schimb un macaz
și adun gânduri vii de pe șina de tren.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire mulată pe Soare
mi-ai presărat iubite petale pe cearceaf
în iubirea noastră fericirile curg
voi scrie în versuri povestea cu perdaf
cu amintiri strânse din frumosul burg.
cu străzi decorate cu castani înfloriți
care ating cerul ca niște candelabre
cu terase-nsorite pline de îndrăgostiți
care sorb bucuria din potire salubre.
sărutul tău iubite e dulce ciocolată
ține-mă strâns în brațe până răsar zorii
să mă-nveșmânte în lumina lor imaculată
să-mi destrame în suflet amăgiri derizorii.
iubirea noastră-i sfântă pe Soare e mulată
raze calde, tandre disipă zilnic norii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pe fuioare de cântec
multe minunății s-au scris despre iubire
umplând academii rafturi de biblioteci
deschide ca vântul porți cerești și poteci
plutește peste munți și văi cu aripi de zefire
grație diafană-i iubirea-n inima deschisă
lumini și mângâieri daruri de luceafăr
primește, să nu simtă negura vieții proscrisă
anotimpul dragostei este pururi teafăr
doar inima scrie povești de iubire
se ține de mână cu slovele coapte
inovează emoții le transpune în fapte
lumini îngerești adună în privire
sub clar de lună glăsuiește în șoapte
pe fuioare de câtec trece în nemurire
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pecetluită
iubirea-i sigilată cu șapte peceți
să n-o atingă focul, mâini de dușmani
am fost mereu îndrăgostită de poeți
romantismul meu a crescut peste ani.
slove pentru suflet au lăsat în urmă
pasiuni de viață mult mărturisite
curajul fermecat care nu se curmă
sentimente și emoții cu miraj agonisite.
nouă vieți de-aș trăi aș iubi tot versul
căci cerul îl deschide cu litere de aur
iubirea lor intensă cuprinde universul
ilustrări de poveste le port ca pe-un tezaur.
poeții mi-au redat la tristețe reversul
camarazi de luptă cu a beznei balaur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roua dimineții
frunză verde, consoartă de lalea
picuri rouă pură în palmele căuș
nu-mi lăsa tristețea să fie o belea
vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuș.
vreau să fiu un vers în refrenul vieții
să fiu o bucurie o mângâiere rară
pentru traitorii din negura ceții
care așteaptă soarele în ei să răsară.
inima duioasă mult mai pătimești
iubind lumea asta vitregă, nebună
tot ce vrei în viață este să iubești
să crești mirajul ei până sus la lună.
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
ce dulce e trezirea cu dragostea aproape.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Floare Petrov, adresa este: