Poezii de Floare Petrov, pagina 8
Anotimp cu nimbul aurit
gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a așezat și în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.
a rămas nostalgia în ungherele vieții
și versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceții
semețe sunt ca brazii în minunat decor.
e un timp de reflecții care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înțelepciune din zările celeste.
timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vestește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de convingeri
viața curge lin cu blânde înțelesuri
armonii în lumină umplu sufletul meu
tot destinul scump e așezat în versuri
cuvintele mi-s dragi așa vor fi mereu.
cu vise și speranțe cuceresc universuri
m-am înfrățit cu stele cu mândri luceferi
gândurile mele străbat munți și șesuri
în lacul de smarald zâmbesc pe nuferi.
cu Dumnezeu în suflet viața e miracol
cuprind în profunzime lumea plină de îngeri
am petrecut senină sărbători de spectacol
pentru cei sărmani am aflat înțelegeri.
lumea mea-i deschisă fără nici un obstacol
primesc înțelepciunea cu divine convingeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul alb
ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă
se așterne peste munți și peste văi
copiii poznași au ieșit din casă
pocnesc din bici în ritm de zurgălăi.
pe dealurile albe au făcut derdeluș
se dau cu sănii din vară lustruite
privesc pe fereastră prieteni de pluș
ore de veselie nu vor vrea să le uite.
e vremea șezătorilor lângă focul din sobe
se deapănă tradiții și se cântă doine
plăcinta de dovleac îndulcește verbe
satul se înveșmântă cu argintate haine.
o lume de basm pătrunde între jerbe
e anotimpul alb care dezleagă taine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul iubirii
auzi, privighetoarea cântă
și magnoliile au înflorit
sufletul fericit spre cer se avăntă
în ploaia de lumină primenit.
timpul umple albastră amforă
cu roua ghioceilor plină de parfum
surâsul curcubeului minune de metaforă
sensibilizează sufletul meu acum.
geografia iubirii s-a umplut de cocori
fluturii se zbat să iasă din coconi
îndrăgostiți cu brațele pline de flori
curtează fecioare ca niște baroni.
se celebrează dragostea în lumea largă
emoții erotice și prin mine aleargă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul romanței
prin momente muzicale îmi vorbește timpul
simt trecerea lui prin inimă și suflet
îmi stăpânește regal gândirea și trupul
în fiecare celulă vibrează un sunet.
timpul este sincer în iubirea de viață
muzica mă mângâie ca un înger gingaș
îmi este alinare prin ploaie și ceață
mă călăuzește pe al zilei făgaș.
senzația de suferință se estompează
în culoarea luminii cu chip de luceafăr
tentația arzanda să ating o rază
e o perspectivă pentru sufletul teafăr.
melomania este lupta victorioasă cu timpul
anotimpul romanței îmi fascinează chipul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri de poveste
din freamătul verii au rămas amintiri
frunze au început să se îngălbenească
trăiesc și arborii drame și urgisiri
bătuți de vânt au început să obosească.
trandafiri au scuturat petale de poveste
au trecut prin arșiță și prin furtuni
vara nu e de ajuns pentru sieste
cu arome de vacanță cu emoții și minuni.
timpul crizantemelor se-ntoarce în forță
iubirile toamnei se împlinesc în nunți
școala vieții luminează ca o torță
e plină de surprize încununează frunți.
anotimpuri de poveste vin rând pe rând
orele pătrund în mine solfegii fredonând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri epice
mânuiesc condeiul cu talent de scrib
literele dalbe se scaldă în cerneală
transpun în memorii tradiții de trib
cuvintele transcend în forma ideală.
versuri cu picioare cu clopoței de-argint
gonesc prin lume cu mare viteză
gânduri mă îmbată cu gust de absint
la școala vieții am de dat o teză.
clepsidra cu valuri se sparge de dig
amintiri cu vara la mare s-au strâns
anotimpul iernii este țesut cu frig
cu fulgi de zăpadă veniți din necuprins.
vin-o primăvară din rărunchi te strig
magnolii, liliaci gem cu glasul stins.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri magice
ciorchini de gânduri am cules din vie
emoții mustesc în curat butoi
chiar dacă-i toamnă speranța învie
aduce lumina vremurilor noi.
fulgi de iubire se aștern în Carpați
îmbracă în argint stejarii golași
cu alai de stele suntem răsfățați
învățând colinde de la primii pași.
aștept primăvara cu ghiocei în palme
cu sloiuri topite în zâmbete de soare
cu furtuni sfârșite în zefire calme
cu rouă parfumată pe fiecare floare.
o vară de poveste mă așteaptă apoi
cu fluturi ce zburdă în lanul de maci
când lanuri de iubire se împart la doi
când se nasc curcubeie din norii buimaci.
[...] Citește tot
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de amurg
mă îngrept spre amurguri ce devin aurore
nu am lacrimi de risipit pentru pustiu
clarități irezistibile curg multicolore
din universul pur al soarelui candriu.
e multă fantezie și elan în lume
obsesive viziuni vânează fericirea
toți avem o soartă toți avem un nume
fluiditități trasparente limpezesc iubirea.
natura absolută este de seve plină
ample extazuri răsar din rădăcini
mă îmbăt cu miresme precum o albină
sorb polenul dragostei din cupe de crini.
înrădăcinată în raiul ce m-alină
sunt floare vorbitoare încolțită de spini.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de cer
ard ca o torță cu flacără toridă
parfum de poezie respir în plămân
după ploaia de lumina sunt avidă
nu vreau departe de cer să rămân.
ape au trecut peste sufletul meu
dar nu au reușit că să mă stingă
sunt o scânteie ruptă din Dumnezeu
povara bătrâneții n-o să mă frângă.
pe tabla de șah mai fac o mutare
fac o rocadă între rege și turn
pun la adăpost gânduri solitare
și mă închin pioasă la Saturn.
credința mă ajută să fiu tare
ca un cântec din clopot nocturn.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Floare Petrov, adresa este:
